nuvelă de BARBU DELAVRANCEA
I
Nu departe de satul Domnești, pe malul stâng al Râului Doamnei, se afla casa în care trăia Sultănica, împreună cu mama ei.
Casa era curată și avea acareturi multe. Cândva bogate, acum hambarul, oborul de vite și grajdul erau aproape pustii. După ce murise stăpânul casei, jupânul Kivu, nevasta lui, Stanca Kivuleasa, făcuse tot ce știuse, dar, încet-încet, averea scăzuse.
II
De Sfântul Nicolae era o vreme vitregă, cu zăpadă multă și viscol. La Hanul Roșu era mare veselie. Nea Nicola Grecul dădea petrecere de ziua lui. Fruntașii satului beau și jucau fără grijă. Nimeni nu se gândea la amărâții care abia aveau ce pune în gură.