SULTĂNICA. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de BARBU DELAVRANCEA

VIII

Acum, în noaptea de Sfântul Nicolae, Sultănica urma să se vadă cu Drăgan.

Fata avea mustrări de conștiință că o mințea pe mama ei. Dragostea era însă mai puternică decât ascultarea față de părinți, decât rușinea față de cele sfinte. Chiar dacă se certa în sinea ei, fata se gândea apoi că și altele au făcut la fel și le-a mers bine.

SULTĂNICA. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de BARBU DELAVRANCEA

I

Nu departe de satul Domnești, pe malul stâng al Râului Doamnei, se afla casa în care trăia Sultănica, împreună cu mama ei.

Casa era curată și avea acareturi multe. Cândva bogate, acum hambarul, oborul de vite și grajdul erau aproape pustii. După ce murise stăpânul casei, jupânul Kivu, nevasta lui, Stanca Kivuleasa, făcuse tot ce știuse, dar, încet-încet, averea scăzuse.

II

De Sfântul Nicolae  era o vreme vitregă, cu zăpadă multă și viscol. La Hanul Roșu era mare veselie. Nea Nicola Grecul dădea petrecere de ziua lui. Fruntașii satului beau și jucau fără grijă. Nimeni nu se gândea la amărâții care abia aveau ce pune în gură.