PICIUL. Povestire pe scurt (6)

roman de ALPHONSE DAUDET

Urmare la Piciul (5)

Partea a II-a

XIII. Răpirea

După vreo cinci luni de zile lui Jacques îi parveni o scrisoare de la Pierrotte, care îl înştiinţa că Piciul dispăruse. Cu toată supărarea marchizului, Jacques îl părăsi şi veni în fugă la Paris.

Acasă nu găsi pe nimeni. Portarul îi spuse că fratele său dispăruse  cu doamna de la etajul I şi nu mai trece pe acolo decât servitoarea negresă, după corespondenţă. Îi mai spuse şi de chirie, că era neplătită de patru luni, iar Jacques promise că o va plăti.

PICIUL. Povestire pe scurt (5)

roman de ALPHONSE DAUDET

Urmare la Piciul (4)

Partea a II-a

VII. Trandafirul roşu şi ochii negri

Piciul simţi că ochii negri ai domnişoarei Pierrotte îi plac mai mult decât trebuia şi nu voia să îl supere pe Jacques. Vreme de o lună nici nu mai călcă pe acolo şi îşi văzu de lucru la poemul pe care îl compunea.

Totuşi băgă de seamă că, de câte ori se întoarce din vizita duminicală la familia Pierrotte, Jacques e abătut. Îl întrebă cum îi merge dragostea, iar Jacques îi spuse că nu pe el îl iubea Pierrotte.

PICIUL. Povestire pe scurt (4)

roman de ALPHONSE DAUDET

Urmare la Piciul (3)

Partea a II-a

I. Galoşii mei

Timp  de două zile Piciul călători spre Paris într-un vagon de tren de clasa a treia, încălţat cu nişte galoşi subţiri de cauciuc, în acel sfârşit friguros de februarie, fără absolut nimic de mâncare, cu numai doi franci în buzunar.

Ajunse la Paris la trei dimineaţa. Fratele său, Jacques, îl aştepta la gară şi cei doi merseră repede la locuinţa lui, o mică mansardă situată în faţa clopotniţei bisericii Saint Germain. Jacques îi dadu nişte papuci şi îl scăpă de galoşii de care râse cu poftă.

PICIUL. Povestire pe scurt (3)

roman de ALPHONSE DAUDET

Urmare la Piciul (2)

Partea I 

X. Zilele grele

În timpul unei lecţii de scrimă,  Roger îi mărturisi în taină Piciului că e îndrăgostit şi îi ceru ajutorul. Voia să o  cucerească pe blonda Cecilia cu ajutorul unor scrisori de dragoste, dar nu se pricepea defel.

Piciul îi scrise câte două scrisori pe zi, pe care Roger spunea că le va copia şi le va trimite. După o lună,  Roger avea prima întâlnire.  După aceasta, corespondenţa se opri.

PICIUL. Povestire pe scurt (2)

roman de ALPHONSE DAUDET

Urmare la Piciul (1)

Partea I 

V. Câştigă-ţi pâinea !

Piciul fu întâmpinat de orăşelul Sarlande cu un frig care îi pătrunse până în măduva oaselor. Liceul era într-o clădire uriaşă şi mohorâtă, iar biroul directorului era foarte mare şi slab luminat.

Directorul fu uimit de statura măruntă a lui Daniel şi de tinereţea lui. Era cât pe aci să nu îl primească, dar avea recomandări deosebite şi îl opri acolo.

PICIUL. Povestire pe scurt (1)

roman de ALPHONSE DAUDET

Partea I

I. Fabrica

De la naşterea micului Daniel, poreclit mai târziu Piciul, în familia Eyssette au apărut numai necazuri. Clienţii fabricii de ţesături dispărură unul câte unul şi în câţiva ani  fabrica părăsită ajunse loc de joacă pentru băiat şi fratele lui puţin mai mare, Jacques. Tatăl lor deveni mânios din cale afară şi toată lumea din casă plângea: mama, Jacques, fratele  mai mare, abatele, când venea pe la ei, servitoarea.