Se afișează postările cu eticheta Moromeții. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Moromeții. Afișați toate postările

1 iunie 2018

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (8)

roman de MARIN PREDA


Două pogoane (cap.XI şi XIII, part.3)

- partea a doua -


Niculae se gândea deja cum are să o răsplătească pe mama când va ieşi învăţător, pentru ajutorul dat. Îi va cumpăra o fustă de catifea şi nu o va mai lăsa să muncească. Îşi închipuia cum le va da peste nas fraţilor şi surorilor, uitând că, deocamdată, voia să le cumpere bunăvoinţa cu cele două pogoane de pământ ale lui.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (7)

roman de MARIN PREDA


Două pogoane (cap.XI şi XIII, part.3)

- partea întâi -

La treierat, Niculae dăduse toată ziua cu furca la spatele maşinii. Era obosit, se culcase la spatele lui Moromete, dar nu putea să adoarmă. Se gândea la ziua aceea în care plânsese pe mirişte fiindcă voia la şcoală, iar fraţii lui râseseră de el. Înţelesese atunci că trebuia să îl convingă pe Moromete cu argumente, nu cu rugăminţi.
De atunci se gândise întruna la asta. Descoperi întâi că tatăl său nu spusese că îl lasă la şcoală, dar nu spusese nici că nu îl lasă. Socotise că asta e în avantajul lui.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (6)

roman de MARIN PREDA


La seceriș (cap.III, part.3)


Secerişul din acest an adeverea socotelile lui Moromete: recolta avea să fie foarte bogată. Niculae era grozav de vesel, surorile lui păreau că se împăcaseră cu plecarea oilor, iar mama era tare bucuroasă de un seceriş aşa bogat.
Moromete legă el o vreme cum putu la snopi, apoi se lăsă de seceriş şi dispăru pe la vecini,  apărând abia la prânz.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (5)

roman de MARIN PREDA


Premiul întâi (cap.XVIII, part.2)

Serbarea şcolară continuă. Începând cu clasa I, învăţătorii începură să strige copiii cu premiul întâi, doi şi trei. Când veni rândul clasei a patra, învăţătorul Teodorescu se urcă pe scenă şi le vorbi tuturor. Le spuse că sunt oameni care nu îşi trimit copiii la şcoală fiindcă nu au nici ei carte şi nu cunosc importanţa învăţăturii. Alţii nu au cu ce să-i îmbrace şi să le cumpere cărţi. Toţi trebuie să facă orice şi să-i trimită la şcoală, nu trebuie toţi elevii să ia premiul întâi, dar să ştie ceva carte.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (4)

roman de MARIN PREDA


Serbarea școlară (cap.XVI-XVII, part.2)

Copiii veneau în număr mare la serbarea școlară, chiar dacă puţini primeau premii. Sosi şi  Niculae, având pe cap pălăria şi la brâu cureaua lui taică-său. O fată văzu şi îl arătă cu degetul, dar celelalte îşi văzură de ale lor. Jucau şotronul şi era rândul chiar al Irinei Boţoghină, care îi plăcea lui. Niculae o urmări un timp cum sare, dar fiindcă nu îl băgă în seamă le strică jocul.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (3)

roman de MARIN PREDA


Somnul (cap.VII, part.1)

După ce se ridicară de la masă, pe Tita şi pe Ilinca le luă somnul, căci erau obosite. Catrina Moromete îl chemă pe Niculae şi îi dădu să mănânce laptele pe care îl oprise pentru el, apoi şi o bucăţică de brânză.
Niculae  se duse apoi la culcare, pe prispa unde dormea cu tatăl său. Vârât în aşternut, îl auzi pe Moromete vorbind cu Nilă despre plecarea lui Achim cu oile la Bucureşti. Îi spuse mamei bucuria lui, dar  ea era tare ostenită  şi se cufundă în somnul celor rupţi de oboseală.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (2)

roman de MARIN PREDA


La masă (Cap.IV, part.1)

Catrina Moromete îi strigă pe toţi la masă. Fetele nu veniseră de la scăldat.  Paraschiv nu se mişcă, Nilă şi Achim, ceilalţi băieţi din prima căsătorie a lui Moromete, nu  apăreau. Niculae stătea acolo unde îl apucase plânsul.
Deodată, Duţulache, câinele, ţâşni pe lângă Catrina, cu o bucată de brânză în bot. Paraschiv şi tată-său, Ilie Moromete, se puseră pe râs, înfuriind-o şi mai tare pe femeie. Strigă din nou la ei să vină la masă. Veniră şi fetele, apărură în sfîrşit şi Nilă şi Achim, dormiseră, unul în casă şi celălalt în grajd.

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (1)

roman de MARIN PREDA


Cârdul de oi (Cap.II, part.1)


Catrina Moromete, mama lui Niculae Moromete,  îl strigă pe acesta să vină din grădină. Apăru un băiat de vreo doisprezece ani, cu picioarele pline de zgârieturi cu urme de sânge uscat şi prăfuit.
Femeia era la vatră, făcea mămăliga, prăjea nişte ceapă şi fierbea şi o oală cu verdeţuri. Îl trimise să adune cârdul de oi în obor, să le mulgă după ce va turna mămăliga. Băiatul le adună în oborul neîncăpător şi o aşteptă.
Niculae o prinse cu greu pe Bisisica, oaia neagră care îl chinuia mereu, şi o aduse către mamă-sa, care ţinea căldarea. Furios, Niculae o izbea întruna peste bot, căci nu putea să uite ce păţea cu ea când ducea oile la păscut.