MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (7)

roman de MARIN PREDA

Două pogoane (cap.XI şi XIII, part.3)

- partea întâi -

La treierat, Niculae dăduse toată ziua cu furca la spatele maşinii. Era obosit, se culcase la spatele lui Moromete, dar nu putea să adoarmă. Se gândea la ziua aceea în care plânsese pe mirişte fiindcă voia la şcoală, iar fraţii lui râseseră de el. Înţelesese atunci că trebuia să îl convingă pe Moromete cu argumente, nu cu rugăminţi.

De atunci se gândise întruna la asta. Descoperi întâi că tatăl său nu spusese că îl lasă la şcoală, dar nu spusese nici că nu îl lasă. Socotise că asta e în avantajul lui.

A doua descoperire fu aceea că fraţii şi surorile lui nu cunoşteau şi nici nu voiau să cunoască rostul şcolii şi nici nu puneau preţ pe cei care aveau şcoală sau o doreau. Într-o zi, când erau adunaţi cu toţii spuse cu glas hotărât că el trebuie să se ducă la şcoală. Ei râseră, chiar şi maică-sa,  iar el simţi că se desprinde de familie.

Întâi Niculae o întrebă pe mama dacă va avea dreptul la două pogoane de pământ când se va însura. Apoi îi spuse  că le va da cele două pogoane de pământ celor două surori, ca să îl ajute să plece. La urmă îi spuse că oricum el la toamnă pleacă, o să fugă de acasă.

Uluită, mamă-sa se duse în duminica următoare la preot. Îi spuse despre dorinţa lui Niculae. Părintele, fără să ştie ce spusese băiatul despre pământ, zise la fel ca el, să dea cele două pogoane de pământ fetelor şi ele să îl ajute să meargă la şcoală. Apoi promise că va veni să vorbească cu Moromete despre asta.

Catrina îi spuse lui Niculae, iar acesta, bucuros, se gândi să se ducă și el la învăţător. Se dusese şi vorbise chiar în aceeaşi zi. Acum, stând la spatele tatălui său, se gândea că acesta doarme şi nici nu ştie ce discuţii îl aşteaptă.

* * * 

Urmează Moromeții (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !