MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (6)

roman de MARIN PREDA

La seceriș (cap.III, part.3)

Secerişul din acest an adeverea socotelile lui Moromete: recolta avea să fie foarte bogată. Niculae era grozav de vesel, surorile lui păreau că se împăcaseră cu plecarea oilor, iar mama era tare bucuroasă de un seceriş aşa bogat.

Moromete legă el o vreme cum putu la snopi, apoi se lăsă de seceriş şi dispăru pe la vecini,  apărând abia la prânz.

Catrina aduse fasolea fierbinte de pe foc. Moromete, fără să-şi dea seama, luă un dumicat cu mămăligă şi se fripse rău. Tăcu chitic şi îl lăsă pe Paraschiv să ia şi el, fără grijă, fiindcă văzuse că luase taică-său. Paraschiv înghiţi hulpav, apoi răcni de durere. Izbucniră cu toţii în râs când înţeleseră farsa lui Moromete. Cel care plăti fu Niculae, pe care Paraschiv îl cârpi cu sete.

Moromete, nu prea obosit de seceriş, povesti cu haz la masă despre vecinul Voicu, ce nu se îndura dimineaţa să se apuce de muncă, apoi îşi aminti cum trebuise acela, pe timpul foametei, să vândă din pământ, cum făcuseră şi ei , de altfel, spre paguba fetelor.

Când terminară de mâncat se aşezară la odihnă, pe sub câte o tufă. Niculae se duse după mamă-sa.Vedea cât de obosită e după seceriş, că o luase somnul. Totuşi  începu iar să o roage  să vorbească cu Moromete. Să-i spună lui tată-său să îl lase la şcoală mai departe, că el va avea bursă şi în vacanţe va veni să îi ajute . În vacanţa de primăvară la săpat, în cea de vară la seceriş. Toamna, la arat el nu are ce să facă, iarna oricum stătea în casă. După opt ani va ieşi învăţător.

Surorile săriră cu gura pe el, căci ascultaseră totul de pe undeva. Râseră de el că vrea să se facă învăţător. El le spuse rugător că doar luase premiul întâi, dar lor nu le păsa. Moromete o întrebă pe Catrina ce vrea băiatul. Când află, începu să-l ia şi el în râs, apoi începură şi fraţii vitregi. Niculae, cu sufletul călcat în picioare, se puse pe plâns şi fugi pe miriştea rămasă după seceriş. Stătu acolo ore în şir, nici nu veni la masa de amiază. Supărat, Moromete se duse la el. Îl întrebă dacă vrea să meargă la şcoală chiar în ziua aceea. Îi spuse că e destul că a spus o dată, nu trebuie să repete.

Într-un fel, Niculae prinse speranţă. I se păruse că aude o promisiune în glasul tatălui său. Simţise că, de acum, tatăl său îl va lua în seamă şi pe el, nu numai pe fraţii lui şi banca şi alte griji.

* * * 

Urmează Moromeții (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !