1 iunie 2018

MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (1)

roman de MARIN PREDA


Cârdul de oi (Cap.II, part.1)


Catrina Moromete, mama lui Niculae Moromete,  îl strigă pe acesta să vină din grădină. Apăru un băiat de vreo doisprezece ani, cu picioarele pline de zgârieturi cu urme de sânge uscat şi prăfuit.
Femeia era la vatră, făcea mămăliga, prăjea nişte ceapă şi fierbea şi o oală cu verdeţuri. Îl trimise să adune cârdul de oi în obor, să le mulgă după ce va turna mămăliga. Băiatul le adună în oborul neîncăpător şi o aşteptă.
Niculae o prinse cu greu pe Bisisica, oaia neagră care îl chinuia mereu, şi o aduse către mamă-sa, care ţinea căldarea. Furios, Niculae o izbea întruna peste bot, căci nu putea să uite ce păţea cu ea când ducea oile la păscut.

Încă de mică, îşi amintea Niculae, oaia asta fusese neastâmpărată. Achim, frate-său vitreg, din altă căsătorie a lui Moromete, o învăţase să împungă ca berbecii. Când venise popa de Bobotează să stropească oile cu aghiazmă, Bisisica se repezise la el şi îl împunsese.
Moromete l-a trimis pe cel mic cu oile. Mare, Bisisica mergea în fruntea cârdului şi alerga nebună până la locurile de păscut. Niculae trebuia să alerge şi el. Îşi zdrelea picioarele de bulgării de pământ şi prin mirişte, până cădea istovit la pământ şi plângea în hohote. Câteodată o bătea cu ciomagul sau cu bolovani şi se potolea pentru scurt timp. Lăsa chiar o altă oaie în fruntea cârdului, dar a doua zi o lua de la început.
Isprăviră cu Bisisica şi luară la muls altă oaie, mai blândă. Niculae îi spuse mamă-si că nu vrea să se mai ducă cu oile, că vrea la şcoală. Nu se mai dusese de două luni de zile.
Învăţătorul îi spusese că nu o să-l lase repetent dacă va învăţa pentru examen, iar acum Niculae ar fi vrut să înveţe, dar nici Citire nu avea. Mama era cu gândurile cam duse şi mai mult tăcea. Băiatul o rugă să-i spună ea lui Moromete să îl lase să se ducă la şcoală. Oaia pe care tocmai o mulgea se mişcă şi îl călcă pe o bubă de pe picior. Niculae izbucni în plâns. Mama, cu un glas lipsit de milă, îi spuse doar că trebuia să se ferească şi să ţină oaia, ca să nu verse laptele din căldare.
Auzind-o cum îi vorbeşte, Niculae plânse şi mai tare, chiar şi când durerea îi trecu. Din drum se auzi glasul lui Moromete care îi spunea să nu mai plângă, că n-o să-i iasă maţele.
Catrina  ieşi din obor şi strigă furioasă la el că nu se mai satură de vorbă şi de fumat, iar pe ea nu o ajută nimeni.  Moromete intră în curte şi spuse că nu are nici o vină dacă fiu-său e bleg şi îl calcă şi oile.

* * *

Urmează Moromeții (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu