MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (4)

roman de MARIN PREDA

Serbarea școlară (cap.XVI-XVII, part.2)

Copiii veneau în număr mare la serbarea școlară, chiar dacă puţini primeau premii. Sosi şi  Niculae, având pe cap pălăria şi la brâu cureaua lui taică-său. O fată văzu şi îl arătă cu degetul, dar celelalte îşi văzură de ale lor. Jucau şotronul şi era rândul chiar al Irinei Boţoghină, care îi plăcea lui. Niculae o urmări un timp cum sare, dar fiindcă nu îl băgă în seamă le strică jocul.

În faţa şcolii se ridica scena pentru serbarea școlară, iar mai departe băieţii jucau unii oina, alţii fotbal. Sosiră domnul învăţător Teodorescu cu doamna şi toţi copiii îi salutară cu drag.

În cancelarie, însă, învăţătorul fu întâmpinat cu strigăte de director, domnul Toderici. Era foarte furios, pentru că învăţătorul voia să-i lase fiul repetent. În faţa tuturor colegilor, directorul izbucni în cuvinte urâte şi ameninţări.

Soţia învăţătorului se înfurie şi ea şi, după ce îşi spuse revolta, apucă în mână călimara cea mare de pe masă şi o aruncă spre director. Nimeri însă portretul regelui Carol al II-lea şi îi sparse geamul, murdărindu-l cu cerneală. Teodorescu îşi scoase  soţia  din cancelarie. Cei rămaşi încercară să liniştească lucrurile, până sosi preotul şi spuse că serbarea școlară poate să înceapă, fiindcă se strânsese lumea.

După ce Niculae plecă , Moromete ieşi la drum. Vorbi cu unul, cu altul, până sosi Cocoşilă. Acesta îi spuse să meargă şi ei la serbarea şcolară şi porniră încet spre centrul comunei. Pe drum, vorbiră despre politică, despre legionarii care voiau să ia puterea. Poposiră puţin şi la cârciumă, apoi ajunseră la şcoală.

În faţa scenei fuseseră puse băncile din clase. În primele rânduri stăteau fruntaşii comunei: notarul, perceptorul, agentul fiscal, agronomul şi alţii, care cu soţia, care fără. În spatele lor băncile erau pline cu oameni. Cei care nu avuseseră loc stăteau în spatele acestora direct pe pământ.

Serbarea școlară începu cu o cuvântare a directorului, presărată cu drăcuieli,  din care se înţeleseră clar două lucruri. Că e rău de aceia care nu au carte şi că nici jumătate din elevii înscrişi nu  frecventaseră cursurile în acel an şcolar. Spuse situaţia pe clase, se uită în catalogul clasei a patra şi, văzând că fiul său fusese totuşi trecut de invăţătorul Teodorescu, îl lăudă pe acesta că adusese elevii la şcoală. Când termină, directorul coborî de pe scenă şi îl trase pe învăţător într-o clasă goală, unde îi ceru iertare.

* * * 

Urmează Moromeții (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !