MOROMEȚII. Povestire pe scurt a fragmentelor privind copilăria lui Niculae Moromete (5)

roman de MARIN PREDA

Premiul întâi (cap.XVIII, part.2)

Serbarea şcolară continuă. Începând cu clasa I, învăţătorii începură să strige copiii cu premiul întâi, doi şi trei. Când veni rândul clasei a patra, învăţătorul Teodorescu se urcă pe scenă şi le vorbi tuturor. Le spuse că sunt oameni care nu îşi trimit copiii la şcoală fiindcă nu au nici ei carte şi nu cunosc importanţa învăţăturii. Alţii nu au cu ce să-i îmbrace şi să le cumpere cărţi. Toţi trebuie să facă orice şi să-i trimită la şcoală, nu trebuie toţi elevii să ia premiul întâi, dar să ştie ceva carte.

Cei care nu au pământ să-i trimită la şcoala de meserii, la Miroşi, ori la şcoala de ucenici de la Atelierele Griviţa din Bucureşti. Acolo vor sta gratuit la cămin, vor primi gratis mâncare şi haine, dimineaţa vor învăţa carte, iar după masă vor învăţa meserie. După patru ani vor fi angajaţi la uzină. Aşa că oamenii să-şi  trimită copiii să facă măcar patru clase.

Oamenii l-au ascultat pe învăţător cu multă atenţie. El începu apoi să anunţe premiile. La fete, premiul întâi a fost luat de Irina Boţoghină. Fata recită o poezie, dar lumea nu prea o asculta, discuta cele spuse de învăţător înainte

Nici Moromete nu era atent, aşa că rămase uimit când îşi văzu băiatul pe scenă şi îl auzi pe învăţător că anunţă premiul întâi la băieţi, Niculae Moromete. Băiatul primi coroniţa şi câteva cărţi, apoi încercă şi el să spună o poezie. După ce recită câteva versuri începu să  tremure şi se prinse de catedra de pe scenă.

Moromete înţelese şi se duse fuga la el. Îl luă de mână şi îl scoase din curtea şcolii, în timp ce Niculae îi spuse, clănţănind, că avea un acces de friguri, două zile îl lăsa şi a treia zi avea accesul. Moromete, care nu băgase în seamă faptul că Niculae suferea de friguri, îl duse spre casă. Pe la jumătatea drumului, băiatul se lăsă pe vine, clănţănind neîntrerupt, şi scăpând coroniţa şi cărţile de la premiul întâi pe jos.

Tatăl adună lucrurile copilului, ştergând fiecare carte de haine. Niculae încercă să se ridice, dar se agăţă de taică-său spunându-i că ameţeşte şi îi e tare frig. Moromete îl luă în braţe şi îl duse acasă. Ilinca întrebă ce s-a întâmplat, dar Moromete nu îi spuse că are un acces de friguri, ci că a luat premiul întâi.

Băiatul începu să aiureze. Ilinca aşternu o cergă pe prispă,  îl ajută pe Niculae să se aşeze şi îl înveli. Moromete îi dădu fetei cărţile şi coroniţa, iar ea mai  întrebă încă o dată dacă e adevărat, nevenindu-i să creadă că frate-său mai mic a luat premiul întâi.

* * * 

Urmează Moromeții (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !