SCUFIȚA ROȘIE. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

O fetiță primi în dar de la bunica ei o scufiță de catifea roșie. Atât de bine îi stătea cu ea, că fetița nu mai voi să poarte nimic altceva. De atunci, toată lumea îi spuse Scufița Roșie.

Într-o zi, mama o trimise pe fetiță în pădure, la bunica ei, cu un cozonac și o sticlă de vin.

PUIUL. Povestire pe scurt (2)

povestire de I.AL.BRĂTESCU-VOINEȘTI

Puii au încremenit la pământ. Câinele s-a apropiat, după miros. Prepelița și-a luat atunci zborul, greoi, prefăcându-se rănită, ca să îl îndepărteze de pui. Crezând că o poate prinde, câinele s-a luat după ea și s-a îndepărtat de pui. Când a socotit că e în afară de bătaia puștii, prepelița a zburat iute în pădurice și s-a ascuns.

PUIUL. Povestire pe scurt (1)

POVESTIRE DE I.AL.BRĂTESCU-VOINEȘTI.

Într-o primăvară, o prepeliță a venit la noi tocmai din Africa. Ea s-a oprit într-un lan verde de grâu, la marginea unei pădurici tinere. După ce s-a odihnit câteva zile, și-a făcut un cuib din  frunze uscate și fân.
Prepelița a făcut după aceea șapte ouă mici și s-a pus să le clocească. Timp de trei săptămâni nu s-a clintit de pe ele, chiar dacă a mai fost și vreme rea si a plouat tare.

20000 DE LEGHE SUB MĂRI. Povestire pe scurt (2)

roman de JULES VERNE

Capitolul IV. Ned Land

Comandantul Farragut este sigur de existența monstrului marin și e hotărât să-l prindă și să-l omoare. Promite un premiu de două mii de dolari celui care va anunța primul apariția animalului, așa că tot echipajul stă cu ochii ațintiți în apele mării.

Fregata Abraham Lincoln era înzestrată cu tot ceea ce era necesar pentru vânarea uriașului animal: căngi, săgeți dințate, gloanțe explozive, chiar și un tun.

ZEIȚA ARTEMIS ȘI REGINA NIOBEEA

după Legendele Olimpului de Al. Mitru

Artemis (Diana) era zeiţa vânătoarei. Tot ea era şi zeiţa Lunii, după cum fratele ei, Apolo, era zeul Soarelui. Îi ceruse tatălui lor, Zeus, învoire să poarte tunică scurtă, ca să nu o stânjenească la vanatoare, să stea mai mult în munţi şi să rămână fecioară.

Urmată de un cortegiu de fecioare, vâna din zori şi până-n seară şi se mândrea că nu e nimeni ţintaş atât de bun ca ea. Auzea însă mereu că Acteon, un fiu de rege, mare vânător şi el, se lăuda că e mai priceput decât zeiţa. Mânioasă, îl atrase pe Acteon prin locurile ei. Era însoţit de tovarăşii săi de vânătoare şi de vreo cincizeci de ogari.