CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (6)

roman de ION MINULESCU

Pe drumul de la Paris spre București, în gara de la Viena, trenul are o oprire mai lungă din cauza unei pene de curent. În învălmășeala călătorilor, Bucu, fostul corigent la limba română, îl recunoaște pe colegul de clasă și prietenul Cotan, cel care nu rămăsese niciodată corigent, cel puțin în toamnă. Cotan ducea în țară sicriul cu trupul neînsuflețit al surorii sale, Lizica, iubita lui Bucu.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (5)

roman de ION MINULESCU

De când a acceptat postul de bibliotecar, fostul corigent la limba română și-a schimbat modul de viață. Noaptea doarme, iar ziua învață pentru examenul fixat pentru jumătatea lunii iunie. Bucu e îngrijorat, căci tuberculoza Lizichii progresează, iar ea duce o viață de noapte tot mai agitată.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (4)

roman de ION MINULESCU

Din jurnale și dintr-o scrisoare a lui Cotan, Bucu află că Mihăiță s-a sinucis. Fusese găsit spânzurat într-un copac din Trivale. El, premiantul întâi, își luase viața din dragoste pentru Lizica. În schimb Bucu, cel ce rămăsese corigent la limba română din cauză că îl găsise profesorul de română la Kety, o pățește din nou. Și tot de la femei i se trage.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (3)

roman de ION MINULESCU

La sfârșit de an începe perioada de examene și iată cum rămâne Bucu corigent la limba română. La examenul de limba română, Bucu, aflat la numărul fără soț, primește ca subiect analiza poeziei Umbra lui Mircea la Cozia de Grigore Alexandrescu. Băiatul cunoaște foarte bine și mânăstirea, și poezia. Are deodată revelația că poetul nu descrisese corect mânăstirea. Umbrele turlelor ei (nu turnurilor) nu atingeau niciodată apele Oltului, cum zicea poetul. Bucu se ridică să-i spună profesorului. Acesta îl dă afară din examen și băiatul rămâne corigent la limba română.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (2)

roman de ION MINULESCU

În clasa a VI-a de liceu (a X-a, astăzi), cei trei băieți, Bucu, Mihăiță și Cotan, stau în bancă cu Chiostec. Băiatul unui țăran chiabur de la Merișani, Chiostec își primise porecla fiindcă îl prinsese directorul liceului fumând un chiștoc de țigară în privată. Chiostec îl admiră pe Bucu (viitorul corigent la limba română) fiindcă face cele mai bune teme la română.

CORIGENT LA LIMBA ROMÂNĂ (1)

roman de ION MINULESCU

Naratorul își amintește despre înfățișarea orașului Pitești, orașul copilăriei sale, orașul primei sale iubiri și orașul în care rămăsese corigent la limba română.

Trei băieți se joacă de-a ”căderea Plevnei”. Sunt trei colegi, în clasa a V-a de liceu ( clasa a IX-a de astăzi), Cotan, Mihăiță și Bucu. Cotan era fiul unui avocat, mare proprietar și politician, când prefect, când primar, când deputat, când senator. Mereu corigent la sfârșit de an școlar, era mereu promovat în toamnă. Mihăiță, fiul unui cizmar dintr-o mahala a Piteștilor,  băiat sărac, slab și sfios, primea la fiecare sfârșit de an premiul I cu coroniță. Bucu era cel care avea să fie scriitorul Ion Minulescu.