basm de WILHELM HAUFF
Piticul Nas Lung îi găti atât de bine prințului toate mâncărurile, încât acesta deveni alt om, mai bun, mai vesel, mai binevoitor. Piticului i se duse faima și veniră mulți să învețe să gătească de la el.
Așa trăi el timp de doi ani. Într-o bună zi, se duse în piață să cumpere ce avea nevoie pentru gătit. Cumpără trei gâște. I se păru ciudat că numai două gâgâiau și țipau, iar una ofta și suspina ca un om. Gândi cu glas tare că o fi bolnavă și că ar trebui să o taie repede și să o gătească. Atunci gâsca răspunse cu glas de om că, dacă o atinge, îl va ciupi. Piticul Nas Lung îi spuse că nu o va omorî și că probabil nu a fost întotdeauna pasăre. Gâsca îi dezvălui că o cheamă Mimi și e fiica marelui vrăjitor Wetterbock, de pe insula Gotland. Acesta se certase cu o zână bătrână și rea, iar zâna se răzbunase transformându-i fiica în gâscă.
Piticul Nas Lung își spuse și el povestea. Gâsca Mimi îi spuse că ea se pricepe la astfel de lucruri. Dacă va găsi buruiana pe care o folosise bătrâna ca să dea acel miros special supei, se va dezlega de vrajă. Bietul de el, nu-i folosea la nimic, căci nici nu știa cum se numește buruiana, nici unde ar putea-o găsi.
Sosi însă un oaspete de seamă la castelul prințului. Prințul îi ceru piticului să gătească numai feluri de mâncare deosebite și, cât va sta oaspetele acolo, să nu gătească de două ori același fel de mâncare. Micul bucătar se întrecu pe sine însuși, iar prințul cel străin fu încântat de bucatele sale. După două săptămâni, prințul îl prezentă pe pitic oaspetelui său. Acesta îl întrebă de ce nu a făcut până acum cea mai grozavă bunătate, plăcinta-crăiasă.
Piticul se sperie, căci nici nu auzise de plăcinta-crăiasă. Spuse totuși că o va pregăti, iar oaspetele ceru să o pregătească chiar a doua zi. Micul bucătar se duse în camera lui, plângând amar. Gasca Mimi îl auzi, îl întrebă ce a pățit, apoi îl liniști. Spuse că la masa tatălui său se aducea adesea această plăcintă, așa că l-ar putea îndruma ea să o prepare.
A doua zi, după ce gustară din plăcintă, prințul se arătă deosebit de mulțumit, dar oaspetele spuse că îi lipsește buruiana Strănută-cu-plăcere. Mânios, prințul îi porunci piticului să facă plăcinta-crăiasă cu această buruiană pentru a doua zi, altfel va porunci să-i taie capul.
Piticul Nas Lung ajunse iar în camera lui plângând. Mimi îi spuse că ea cunoaște buruiana și că nu crește decât la rădăcina castanilor bătrâni. Nu le rămânea decât să meargă lângă castel, unde era un pâlc de astfel de copaci. Cu greu, gâsca găsi o astfel de buruiană, apoi piticul culese un mănunchi, al cărui miros îi aminti de vremea când fusese prefăcut în pitic. Îl mirosi adânc și se prefăcu într-un tânăr voinic, așa cum trebuia să fie el, Iacob, la anii aceia.
Iacob o duse pe Mimi la tatăl ei, care dezlegă vraja și îl acoperi cu daruri. Tânărul se duse apoi la părinții săi și le povesti prin ce trecuse. Cu banii luați pe darurile de la vrăjitor, cumpără o prăvălie mare și frumoasă.
Prințul și oaspetele lui se certară așa de rău din cauza fugii bucătarului, că izbucni un război numit ”războiul ierburilor”. Când încheiară pace, ea se numi ”pacea plăcintei”, fiindcă bucătarul oaspetelui pregăti plăcinta-crăiasă, plăcinta aurie care, până la urmă, îl scăpase de vrajă pe piticul Nas Lung.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Piticul Nas Lung”
Dintre basmele lui Wilhelm Hauff povestite aici ai putea să mai citești:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !