PITICUL NAS LUNG. Povestire pe scurt (2)

basm de WILHELM HAUFF

Iacob visă că baba l-a transformat în veveriță și l-a pus să o slujească. Întâi fu lustragiu și lustrui papucii din coajă de nucă de cocos. Cam după un an fu trecut la altă muncă. Împreună cu alte veverițe prindea firicele de praf din soare, le cerneau și apoi din ele se făcea pâine pentru babă. După alt an, trecu între slujitorii care strângeau roua de pe trandafiri ca să adune apă de băut pentru bătrână.

După încă un an, baba îl puse între cei care lustruiau podelele. Ajunse apoi la bucătărie, întâi ucenic, până când ajunse maestru bucătar, plăcintar și cofetar. Trecură așa, cu totul, vreo șapte ani.

Într-o zi, pe când pregătea mâncarea, avu nevoie de niște verdețuri. În cămara de verdețuri găsi o plantă al cărei miros îl făcu să strănute atât de tare încât se trezi. Era pe canapea și se ridică, voind să plece. Trupul îi era însă înțepenit și se mișcă încoace și încolo, lovindu-se cu nasul de toate cele. Iacob plecă, petrecut de veverițe și de cobai.

Pe drum, tot auzea oamenii cum strigă ceva despre un pitic pocit, cu nas lung, capul lipit de umeri și mâini pământii. Ar fi vrut și el să-l vadă, dar se grăbea să ajungă acasă, la maică-sa. Ajunse la piață și ea era acolo, dar arăta schimbată, era mâhnită, palidă și tăcută. Se duse prin spatele ei, puse mâna pe brațul ei și o întrebă dacă e supărată pe el. Femeia întoarse capul și strigă îngrozită, apoi îl goni pe piticul cel pocit, cum spunea ea.

Cu ochii în lacrimi, Iacob plecă atunci la dugheana tatălui său. Cizmarul lucra de zor și când ridică ochii strigă și el, îngrozit de pocitania pe care o avea în față. Totuși, îi răspunse lui Iacob la întrebări, fără să îl recunoască. Îi spuse că avusese un fiu, care dispăruse în urmă cu șapte ani. Atunci Iacob înțelese că nu visase. Se duse la bărbier și ceru voie să se uite în oglindă. Baba îl făcuse așa cum îi spusese: avea ochii mici și nasul uriaș îi trecea peste gură până la bărbie. Părea că nu are gât, capul îi era înfipt între umeri. Nu crescuse deloc în înălțime, dar crescuse în lățime, trupul lui arătând ca un sac, sprijinit pe două piciorușe subțirele. În schimb brațele îi erau lungi ca ale unui om normal dezvoltat.

Alungat de ai lui, Iacob porni spre castelul prințului, vestit pentru cât de mâncăcios era. Se gândea să intre în slujba lui, ca bucătar. Supraveghetorul palatului îi spuse că mai bine s-ar tocmi ca măscărici. Iacob îi spuse hotărât că el este maestru bucatar, foarte iscusit la gătit, și vrea să lucreze ca bucatar. Supraveghetorul îl trimise la mai-marele bucătarilor. Îi ceru acestuia să-l pună la încercare și pregăti mâncarea poruncită de prinț pentru ziua aceea. Prințul fu foarte mulțumit de gustul bucatelor. Îl tocmi drept șef bucătar pe loc și îi puse numele piticul Nas Lung.

* * * 

Urmează Piticul Nas Lung (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !