MUC CEL MIC. Povestire pe scurt (1)

basm de WILHELM HAUFF

Muckrah era fiul unui om de vază din Nikeea. Fiind foarte sărac, trăia singuratic. Tatăl nu s-a bucurat prea mult de fiul său. Acesta a rămas mic, pitic, de aceea și numele i s-a scurtat și a rămas Muck, ba chiar Muc cel mic.

Când Muc cel mic avea abia șaisprezece ani, tatăl său muri. Fusese dator neamurilor, așa că acestea îl izgoniră din casă pe băiat. El ceru să-i dea măcar hainele tatălui său, chiar dacă nu i se potriveau, căci tatăl său fusese un om înalt și voinic.

Muc cel mic primi hainele și le scurtă, dar uită să le și strâmteze. Puse pe trupușorul său firav șalvarii largi și se încinse cu brâul cel lat. Pe capul său cel mare puse turbanul uriaș, iar în brâu înfipse hangerul cel lung. Luă în mână un băț, să se sprijine la drum, și porni în căutarea norocului.

Norocul, însă, nu se lasă găsit așa de ușor. Muc cel mic umblă două zile și două nopți , mâncând mai nimic și dormind sub cerul liber. A treia zi ajunse la o cetate mare. Umblă mult prin cetate, flămând și obosit. Când auzi o bătrână chemând la masă, se duse și el. La început, bătrâna îi spuse că erau chemate doar pisicuțele ei și câteva pisici de prin vecini. Muck răspunse că a înțeles că a chemat toată lumea. Îi spuse povestea lui și o rugă să-l lase și pe el să mănânce cu toate acele pisici, căci era tare flămând.

Bătrâna îl primi în casă să mănânce. Nu numai atât, îi spuse să rămână în slujba ei. Băiatul rămase și datoria lui era să îngrijească de pisici și de căței. Stăpâna Ahavți avea și câțiva căței, pe care, însă, nu îi iubea la fel ca pe pisici.

Muc cel mic o duse bine o vreme. După aceea pisicile începură să facă tot mai multe rele și stricăciuni, pentru care stăpâna dădea vina pe Muck. Băiatul ar fi vrut să plece, dar stăpâna nu îi dăduse simbria. El o văzuse cum umblă în taină într-o cămară mereu încuiată. Se gândea că acolo ține banii, dar nu știa cum să intre.

Într-o zi, când stăpâna lipsea, un cățeluș care îl îndrăgise pe Muc cel mic îl trase de șalvari și îl duse la o ușiță care dădea chiar în cămara cu pricina. Căută bani, dar nu găsi. Atunci încălță o pereche de conduri mari, înșfăcă un toiegel cu mânerul ca un cap de leu și fugi cât mai departe, afară din cetate.

* * *

Sursa foto

Urmează Muc cel mic (2) !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !