POVESTEA CALIFUL BARZA (1)

basm de WILHELM HAUFF

I

Într-o după-amiază, califul Rașid din Bagdad se trezi din somn și își bău, mulțumit, cafeaua. În acest moment al zilei era el mai blând și mai binevoitor. Tocmai de aceea, acesta era și momentul în care marele vizir Mansor îl vizita, în fiecare zi.

În ziua aceea, vizirul veni cu o figură foarte gânditoare. Califul observă și îl întrebă care este motivul. Vizirul spuse că în fața palatului este un negustor cu lucruri minunate de vânzare, iar lui îi pare rău că nu are mai mulți bani.

Califul trimise să fie adus negustorul. Cumpără daruri pentru el, pentru Mansor și pentru soția acestuia. Zări apoi o cutie cu un praf negricios și o hârtie cu o scriere de neînțeles. Întrebat, negustorul spuse că le primise și el și că nu știa la ce folosesc. Le vându califului pe un preț mic și plecă.

Califul trimise apoi după un om numit Selim cel învățat. Acesta cercetă hârtia, descoperi că este scrisă în limba latină și traduse textul. Cine dorea să se transforme în animal și să înțeleagă graiul animalelor trebuia să tragă pe nas din praful negricios și să rostească un cuvânt vrăjit: Mutabor. Când voia să revină la înfățișarea omenească, trebuia să se încline de trei ori spre răsărit și să spună din nou acel cuvânt vrăjit. Trebuia să mai aibă grijă să nu râdă în timp ce avea înfățișare de animal, fiindcă ar fi uitat pe loc cuvântul fermecat și ar fi rămas cu chip de animal.

Bucuros, califul îl răsplăti pe Selim cel învățat și îi dădu drumul să plece. Îi spuse apoi vizirului ca în dimineața următoare să vină la el. Voia să plece împreună pe câmp, să se transforme în animale și să asculte tot ce vorbesc animalele.

II

Dimineață, califul și marele vizir porniră spre iaz. Văzând două berze, traseră repede praful pe nas și strigară: Mutabor ! Pe loc se prefăcură în berze, iar vizirul îl felicită pe Califul Barză pentru înfățișarea sa frumoasă. Se apropiară de cele două berze pe care le văzuseră mai înainte. Una se numea Picior-Lung, iar cealaltă Clămpăne-Cioc. Aceasta din urmă voia să facă o repetiție pentru că urma să danseze în fața oaspeților tatălui ei.  Și începu să facă niște mișcări atât de caraghioase, încât califul barza și marele lui vizir izbucniră în râs.

Cei doi își amintiră că nu au voie să râdă, dar era prea târziu. Oricât încercară ei, nu reușiră să își amintească mult doritul cuvânt vrăjit. Se pare că Rașid era sortit să rămână Califul Barză.

* * *

Sursa foto

Urmează Povestea Califul Barză (2) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !