UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (23)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XLIII Bătălia de la Centura de Nisip

Șeful, Clarence și alți cincizeci și doi de bărbați se aflau în peștera lui Merlin, așteptând atacul cavalerilor. Au așteptat o săptămână, timp în care Yankeul și-a transformat jurnalul într-o povestire. În timpul acesta, el își dă seama că a omis ceva important: oamenii nu mai țineau cu republica, se întorseseră la mentalitatea de sclavi. Poporul de rând se aliase cu nobilimea și cu biserica împotriva lui.

Oamenii lui îi spun exact aceleași lucruri și arată că nu vor să-și omoare frații. Yankeul le explică faptul că vor muri numai cavalerii în exploziile pregătite, fiindcă ei vor ataca primii. Oamenii de rând, aflați în urma cavalerilor, vor fugi când vor vedea urgia abătută asupra cavalerilor și așa vor scăpa cu viață.

Chiar așa se și întâmplă. Bătălia începe, iar cavalerii care nu mor în explozii își găsesc sfârșitul când iau contact cu rețelele electrificate întinse de Clarence și ai săi.

Bătălia se încheie în foarte scurt timp, cu înfrângerea cavalerilor. Yankeul crede că de acum sunt stăpânii Angliei, fără a-și închipui ce urmează...

Capitolul XLIV Post-scriptumul lui Clarence

Cel care scrie acum în caietul Yankeului este Clarence. Yankeul și oamenii lui rămân blocați în peșteră, căci în jurul rețelelor electrificate inamicul ridicase mai multe tabere. Înăuntrul taberei Yankeului erau mii de cadavre, înafară era inamicul. Aceasta nu fusese, însă, cea mai mare problemă.

Clarence scrie că în tabără se infiltrase Merlin, sub înfățișarea unei babe. Se oferise să le slujească drept bucătăreasă, iar ei o primiseră. În noaptea următoare, vrăjitorul îl vrăjise pe Yankeu să doarmă un somn de treisprezece secole.

Post-scriptum final de M.T.

Naratorul spune că terminase de citit manuscrisul străinului în zori. S-a dus în odaia acestuia și l-a găsit delirând. I-a spus numele lui Sandy, iar acesta a crezut că a venit iubita lui soție cu fetița. S-a simțit fericit și i-a povestit că avusese niște vise ciudate și înfricoșătoare. Se făcea că era o ființă dintr-o epocă îndepărtată sosită pe meleagurile și în timpul regelui Arthur, făcuse o revoluție și ucisese toți cavalerii, apoi revenise în acea epocă îndepărtată.

Strângând mâna naratorului și crezând că este mâna lui Sandy, omul își găsise încetișor sfârșitul.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Un Yankeu la curtea regelui Arthur”

Ai putea să citești și:

• Cavalerul Lancelot
• Arthur și cavalerii Mesei Rotunde 
• Don Quijote de Miguel de Cervantes

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!