DOFTORUL TODERAȘ. Povestire pe scurt

poveste culeasă de IOAN POP-RETEGANUL

A fost odată un om sărac care avea trei feciori. Pe mezin îl chema Toader, Toderaș.

Când s-au făcut mari, feciorii au mers adesea la vânătoare. Odată i-a prins noaptea în pădure. Au făcut un foc și au mâncat. Cei doi mai tineri s-au culcat, cel mare a rămas de pază. Pe la miezul nopţii auzi o căruţă venind. Strigă să stea, că de nu, trage. 

Un glas îi zise să nu tragă. Căruţa se apropie şi un om din căruţă îi dădu un corn de vânătoare fermecat. Dacă sufla în el la un capăt, apărea o oaste întreagă. Dacă sufla la celălalt capăt, oastea dispărea.

Când se treziră fraţii lui, cel mare nu le spuse nimic despre corn. Umblară prin pădurea aceea până se treziră seara în acelaşi loc. Hotărâră să înnopteze tot acolo. Fratele mijlociu rămase de pază, ceilalţi doi se culcară. Pe la miezul nopţii auzi şi el căruţa și strigă să stea.

 Omul din căruţă îi dădu o pungă cu galbeni. Oricât ar fi luat din ea, galbenii nu se terminau niciodată. Dimineaţă nu le spuse nici el nimic fraţilor lui despre pungă.

În ziua următoare umblară prin pădure şi seara se treziră tot în locul acela. Se culcară şi rămase de pază Toderaş.  Veniră oamenii cu căruţa şi Toderaş căpătă în dar un clop (o pălărie mică de paie). Clopul îl făcea nevăzut când îl punea pe cap şi îl ducea într-o clipă acolo unde dorea el. Puse clopul pe cap şi dori să fie la împăratul la masă. Acolo ajunse şi era ospăţ mare, fiindcă veniseră peţitori la fata împăratului.

Toderaș a mâncat, a băut, dar nu l-a văzut nimeni. A auzit-o pe fata împăratului că nu se va mărita decât cu cel care o va câştiga la jocul de cărţi. A dorit să fie înapoi la fraţii săi şi a şi ajuns lângă ei. Nici el nu le-a spus nimic despre clop.

Cei trei fraţi ieşiră până la urmă din pădure, ajunseră într-un sat şi se aşezară acolo. Cei doi mai mari se însurară cu fete de pe acolo. Acuma fraţii îşi povestiră despre darurile primite. Toderaş îi spuse fratelui mijlociu să facă schimb, să-i dea punga în locul clopului. Voia să se ducă la jocul de cărţi, să o câştige pe fata împăratului.

S-a dus Toderaş în oraşul împăratului, şi-a luat un rând de haine ca de feciori de împăraţi şi a mers în peţit la fata împăratului. Fata i-a spus că îl ia numai dacă joacă şi câştigă la cărţi. S-au prins ei la joc de cărţi şi au jucat trei zile şi trei nopţi. Fata împăratului câştiga întruna, dar banii din punga lui Toderaş nu se terminau. 

Fata împăratului îi spuse atunci că ea îl vrea şi aşa de bărbat, că îi e drag de el. S-au pus pe ospăţ, au mâncat şi au băut, până când Toderaş s-a îmbătat şi a adormit. Fata împăratului a schimbat punga cu alta. Când Toderaş s-a trezit, l-a chemat din nou la jocul de cărţi. Toderaş a terminat banii și fata l-a izgonit.

Toderaş se duse la fratele cel mare și îi povesti ce s-a întâmplat. Îi ceru cornul, să se ducă la împăratul să-l bată cu oastea şi să-şi ia punga înapoi. I-l dădu, se duse şi porni lupta. Împăratul zise să se oprească, fiindcă îi dă fata. Toderaş sună in corn şi armata lui dispăru. Se duse la împăratul şi iar mâncă şi bău până adormi. Îi schimbară cornul, iar când se trezi îl izgoniră.

Se duse şi luă clopul și se întoarse îndată la împăratul. Luă fata în braţe şi îşi dori să fie cu ea chiar în mijlocul pădurii unde primiseră lucrurile acelea minunate. Acolo, fata îl luă în braţe şi îl sărută şi îi spuse că îi pare bine că a furat-o. Zicea că împăratul era cel care nu voia să o lase să se mărite cu el. Îl scoase din minți pe Toderaş până când acesta îi povesti despre clop. După ce adormi, fata puse clopul pe cap şi îndată fu înapoi la curtea împăratului.

Când se trezi Toderaş, se văzu cu capul gol şi fără fată şi înţelese. Porni buimac prin pădure şi dădu de un măr cu mere ca pumnul de mari şi roşii ca focul. Cum mâncă două mere, cum îi crescură în frunte două coarne mari. Plecă necăjit mai departe şi dădu de un păr cu nişte pere galbene-roşcovane, mari ca oul de gâscă. Mâncă şi din acelea două şi simţi că i-au căzut coarnele. Se gândi el ce se gândi, luă câteva mere şi câteva pere şi porni spre oraşul împăratului.

Aici vându cu preţ mare de tot merele la slujnica fetei de împărat. Împăratul mâncă unul, împărăteasa unul, iar fata două. Cei doi se treziră cu câte un corn în frunte și fata cu două. Chemară doctori peste doctori să îi scape de coarne, dar nici unul nu se pricepu. Toderaş îşi schimbă înfăţişarea şi se duse la curtea împăratului, zicând că e doctor de coarne. La împăratul şi la împărăteasa, doftorul Toderaș se făcu a le unge cornul cu o alifie. Le zise să guste din câte o pară până îi doftoriceşte. Aşa făcură şi para îi scăpă de coarne.

Îl duseră pe doftorul Toderaș la fată, dar acesta zise că aici e mult mai greu, fiindcă are două coarne. Mai spuse că va dura mai mult şi poate chiar o vor auzi zbierând. Ei să nu vină dacă vor să mai fie cum a fost înainte. L-au lăsat, iar el a intrat, a legat-o pe fată de coarne apoi s-a pus să-i dea o bătaie zdravănă. La ţipetele fetei, împăratul şi împărăteasa au intrat în odaie. Doftorul Toderaș le-a spus că nu se opreşte până nu îşi capătă înapoi cornul, punga şi clopul. După ce le-a căpătat şi-a pus clopul pe cap şi a vrut să fie înapoi la fraţii săi. Le-a dat cornul şi punga înapoi şi le-a povestit tot ce a păţit. De atunci, lui Toderaş nu i-au mai trebuit fete de împărat !

Sfârșitul povestirii pe scurt a poveștii ”Doftorul Toderaș”

Sursa foto 


Citește și altă povestire pe scurt după poveștile lui Ioan Pop-Reteganul:

•  Aflatul – Povești cu ursitoare

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !