Se afișează postările cu eticheta Sultana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sultana. Afișați toate postările

31 iulie 2018

PRINȚUL CEL NEADEVĂRAT. Povestire pe scurt (2)

basm de WILHELM HAUFF


Bucuria lui Labacan nu a ținut mult. În depărtare a apărut Omar, călare pe Murva. Ajuns la obelisc, el le-a strigat oamenilor că el este Omar. Labacan, prințul cel neadevărat, nu și-a pierdut cumpătul și i-a spus bătrânului că acela este un croitor smintit din Alexandria pe care îl cheamă Labacan. Omar se înfurie rău și bătrânul porunci să fie legat și urcat pe un dromader de-al lor.

21 iulie 2018

BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (21)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul XXII

Bietul Ioanide primește în dar de la Saferian pendulul ale cărui sunete îi plăceau atât de mult. Obiectul este adus chiar de Sultana, al cărei sentiment pasional se transformă într-un fel de dragoste filială, acum, după moartea Pichii.

BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (12)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul XII

Într-un imobil pe care îl construia, bietul Ioanide este surprins sărutând-o pasional pe Ioana, de către Hagienuș și Panait Suflețel. Suflețel zvonește peste tot că Ioanide a lăsat-o pe a lui soție pentru Ioana.

BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (9)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul IX

Revenit după două săptămâni în București, bietul Ioanide află mai multe noutăți.
Copiii lui Gonzalv Ionescu făcuseră toți trei scarlatină într-o formă serioasă. Cum ținea mult la copii, Gonzalv se alarmase și le chemase pe mamele lor să-i vegheze. Apelase la doctorul Hergot, care se implicase cu tot sufletul în îngrijirea micilor bolnavi. Când se vindecaseră, Gonzalv Ionescu trimisese acasă fostele soții, iar pe copii îi trimisese la munte.

BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (1)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Publicat pentru prima oară în anul 1953.

Partea întâi

Capitolul I

Gaittanny îi amintește lui Ioanide că a doua zi sunt invitați la ceai la Saferian Manigomian. Bietul Ioanide refuză, invocând motive absurde, cum ar fi excesul de vegetație din curte, care îl deranja ca arhitect, obligația de a asculta pendulul (despre care se știa că, de fapt, îi plăcea foarte mult), vechimea ceștilor sau aspectul apusului văzut din acea casă. De fapt, i se rupsese singura cravată pe care ar fi putut să o poarte.
A doua zi, în casa armeanului Manigomian se adună, în jurul sofalei pe care era așezată gazda, Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaitanny și nelipsiții Smarandache și Smarandachioaia.