basm de WILHELM HAUFF
Bucuria lui Labacan nu a ținut mult. În depărtare a apărut Omar, călare pe Murva. Ajuns la obelisc, el le-a strigat oamenilor că el este Omar. Labacan, prințul cel neadevărat, nu și-a pierdut cumpătul și i-a spus bătrânului că acela este un croitor smintit din Alexandria pe care îl cheamă Labacan. Omar se înfurie rău și bătrânul porunci să fie legat și urcat pe un dromader de-al lor.
Bătrânul era Saaud, sultanul wahaabiților. Îl îndepărtase pe fiul său ca să-i apere viața și îl așteptase cu dor douăzeci și doi de ani. Acum, sultanul era foarte mulțumit de felul în care arăta și vorbea cel pe care îl credea fiul său. În orașul de scaun al sultanului, la palat, așteptau soția sultanului și toți curtenii. Când sultanul și cel pe care îl credea fiul său au ajuns la palat, sultana a început să strige că acela nu este fiul ei, că ea văzuse în vis alt chip. Chiar atunci a năvălit pe ușă adevăratul Omar, care scăpase din mâinile paznicilor.
Privindu-l cu atenție, sultana a spus că acela este chipul pe care îl văzuse în vis și le-a poruncit paznicilor să-l lase în pace. Sultanul, însă, mânios că se trece peste voința lui, a spus că fiul lor este acela care a adus hangerul și nu se ia după visele de femeie. A strigat el, Omar, că hangerul îi fusese furat, dar sultanul nici nu l-a băgat în seamă.
Sultana a povestit roabelor ei tot ce se întâmplase. O roabă mai bătrână și înțeleaptă s-a gândit că prințul cel neadevărat îi dăduse fiului ei chiar identitatea lui, croitorul Labacan. Pornind de la acest gând, roaba a sfătuit-o pe sultană ce să facă.
* * *
Urmează Prințul cel neadevărat (3)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !