basm de IOAN SLAVICI
Trecând de câini, Lia întâlni în cale o mulțime de șerpi mici. Trecând peste aceștia apărură alții, din ce în ce mai mari. Trecu și de ei și îi apăru înainte un șarpe uriaș care căscă gura să o înghită. Când se repezi la ea printre mărăcini, un spin îi intră în gură și i se înțepeni între falca de sus și falca de jos.
Șarpele începu să se zbată de durere și Lia îi scoase spinul. Ușurat, șarpele îi linse fetei rănile ca să se vindece, îi mulțumi și îi spuse să încalece pe el, să o ducă unde are nevoie ca să-l scape pe Limir Împărat.
Lia încălecă pe șarpe și acesta o duse peste nouă mări și nouă țări, la bunica Ielelor. Și baba aceasta era fioroasă, dar fata o îmblânzi puțin vorbindu-i foarte frumos. Ea răspunse la cele trei întrebări, iar baba o chemă mai aproape să o vadă mai bine.
Fata avea trupul rece și ochii stinși, fiindcă șarpele, lingând-o, o făcuse să fie cu sânge rece, ca el. Bătrâna îi vorbi fetei de o alifie care o va face să fie cum fusese înainte. O puse pe Lia să adune din pădure șapte flori, de șapte ori câte șapte frunze și șaptezeci de rădăcini. Urma să le fiarbă în bale de la șaptezeci și șapte de șerpi și baba îi chemă pe aceștia bătând din palme. Veniră toți, iar printre ei era și șarpele care o ajutase pe Lia. El îi șopti fetei să ia alifia, dar să nu se ungă cu ea pe loc, fiindcă va rămâne fără puteri.
Înainte de a fierbe alifia, baba îi ceru fetei să curețe coliba, plină de gunoi și de păianjeni, apoi curtea păsărilor, plină de murdărie, de muște și de viermi. Fata curăță totul și baba făcu alifia. Baba îi ceru să se ungă, iar fata doar se prefăcu, așa că își păstră puterile. Când baba își asmuți jivinele asupra ei, acestea nu putură să-i facă nimic.
Lia porni pe drumul de întoarcere. În scurt timp se întâlni cu șarpele cel mare. El îi ceru să îl ungă cu alifie și se transformă într-un armăsar focos. Era armăsarul lui Limir Imparat. Când ajunseră la turma de oi, el îi spuse fetei să ungă cu alifie oile și câinii. Fata îl ascultă și animalele se prefăcură în fete mândre și flăcăi voinici, îmbrăcați în haine de preț. Lia văzu că și ea este îmbrăcată cu haine chiar mai frumoase decât ale celorlalte fete. Era însă rece și mândră, nu vorbea cu nimeni și singura ei dorință era să se vadă într-o oglindă.
Alaiul trecu și prin satul Liei. Aceasta se prefăcu că nu o cunoaște pe văduva cea săracă, mama ei și, plină de îngâmfare, își dorea să se vadă și ea ce frumoasă și ce mândră este, așa cum o vedeau ceilalți.
Vestea că alaiul Liei se apropie ajunse la Limir Împărat. El o așteptă în sala tronului. Când Lia intră, se văzu oglindită în două oglinzi ce străjuiau tronul. Era frumoasă și înălță capul plină de trufie. Mirat de noua înfățișare a fetei, Limir îi dădu mâna. Simțind cât de rece este, el spuse că nu mai este cea pe care o știa și îi întoarse spatele. Atunci Lia se unse repede cu alifie și redeveni fata în cămășuță, desculță, dar plină de viață. Bucuros, el încercă să o îmbrățișeze, dar ea era supărată că Limir îi întorsese spatele. Îl împinse cu mâinile pline de alifie și fugi, oprindu-se numai la ea în sat, la mama ei.
Trezit puțin la viață de alifia de pe mâinile Liei, Limir Împărat se duse după fată și o înduplecă să se mărite cu el. Făcură o nuntă mare, iar Ielele au rămas să se prindă singure în horă.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Limir Împărat”
Găsești textul întreg aici!
Poți să citești și alte povestiri după basmele lui I.Slavici:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !