basm de IOAN SLAVICI
 |
| Adăugați o legendă |
Au fost odată un om, pe nume Stan Bolovan, şi muierea lui. Ea era tristă mereu. Degeaba încerca soţul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună. Stan nu se lăsă. Până la urmă ea îi spuse că e supărată că nu au copii.
Într-o bună zi, sosiră la ei în casă Domnul Iisus Cristos şi Sfântul Petru. I-au primit bine, i-au hrănit şi le-au spus vorbe bune. Când să plece, Cristos l-a întrebat pe Stan ce îşi doreşte. El are să-i îndeplinească trei dorinţe. De trei ori l-a întrebat, de trei ori a spus că vrea copii. Cristos i-a dat de fiecare dată copii. Stan a rămas cu o sută de copii.
În câteva zile copiii au început să strige de foame. Cei doi părinţi hotărâră ca tatăl să plece în lume, să caute hrană pentru copii.
A umblat cât a umblat Stan, dar nu a găsit ce îi trebuia. A ajuns până la marginea lumii, unde se amestecă ce este cu ce nu este. Acolo a dat peste o stână cu şapte păcurari. Află de la ei că un zmeu vine în fiecare noapte şi le ia câte trei oi şi laptele de la şaptezeci şi şapte de oi. Îl ducea zmeoaicei bătrâne, să se scalde în el ca să întinerească. Atunci Stan îi întrebă ce i-ar da dacă i-ar scăpa de zmeu. Ciobanii îi spuseră că îi dau a treia parte din oi.
Pe la miezul nopţii auzi Stan un zgomot grozav. Îl zări pe zmeu apropiindu-se de stână. Îi strigă să stea şi îi spuse că el e Stan Bolovan, care ziua mănâncă stânci, iar noaptea paşte copaci. Zmeul spuse că nu se va atinge de turmă dacă se va întrece cu el.
Stan scoase din traistă o bucată de caş spunând că e o piatră. Îi zise apoi zmeului să ia şi el o piatră de pe malul râului şi să scoată zer din ea. Zmeul strânse piatra în pumn de o făcu praf, dar nu curse nimic din ea. Atunci Stan strânse şi el caşul și zerul începu să curgă. Zmeul începu a se uita pe unde să fugă ca să scape de asemenea voinic.
Zmeul se gândi că nu va putea să scape. Îi zise lui Stan să vină acasă la el, că mamă-sa are nevoie de o slugă pentru un an. Anul era de trei zile, iar simbria de şapte saci de galbeni pe zi. Stan se învoi şi plecă cu el. Ajunseră nu departe de casă. Stan o zări pe mama zmeului, bătrână şi groaznică la vedere. Zmeul îl lăsă să aştepte. Îi spuse maică-si că l-a adus pe omul acela pentru ca ea să îl scape de el.
A doua zi zmeoaica le zise să dea semn în lumea zmeilor cu buzduganul cel ferecat de şapte ori. Zmeul trebuia să-l arunce cale de trei poşte, apoi Stan, tot cale de trei poşte, apoi iar zmeul şi tot aşa. Când îi veni rândul lui Stan Bolovan, acesta privi îngrijorat la buzdugan. Socotea că el şi cei o sută de copii ai săi nu ar izbuti nici să îl ridice de la pământ. Îi spuse zmeului că e păcat de buzdugan, fiindcă el îl va arunca aşa de tare că va rămâne pe lună. Atunci zmeul zise că îl aruncă el. Stan se prefăcu că nu vrea. Nu se lăsă până când zmeul nu îi făgădui să îi dea şapte saci de galbeni ca să îl lase pe el să arunce buzduganul. Se duseră acasă. Zmeoaica se îngrijoră şi ea când află că vrusese să arunce buzduganul tocmai în lună.
Dimineaţă, zmeoaica îi trimise la fântână. Trebuia să umple fiecare cu apă câte douăsprezece burdufuri, făcute fiecare din pielea unui bivol, şi să aducă apa acasă. Zmeul umplu cât ai clipi burdufurile. Stan abia târâse până la fântână burdufurile goale. Scoase și el o custură de la brâu şi începu să zgârie pământul de jur împrejurul fântânii. Când îl întrebă zmeul ce face, spuse că are de gând să aducă fântâna acasă, ce să se mai încurce cu pieile de bivol. Zmeul rămase cu gura căscată. Ca să rămână pe loc fântâna rămasă de la moşu-său, zise că duce el şi burdufurile lui. Stan se prefăcu din nou că nu vrea. Nu se învoi decât după ce zmeul îi făgădui alţi saci de galbeni.
În ultima zi a anului de muncă, zmeoaica îi trimise la pădure, după lemne. Pe dată, zmeul scoase din rădăcină o sumedenie de copaci şi îi aşeză la un loc. Stan începu el să privească la copaci, apoi să-i lege unul de altul. Îi spuse zmeului că el nu stă să ia copacii unul câte unul, ci duce toată pădurea acasă. Atunci zmeul îi spuse că duce el şi lemnele lui Stan, numai să lase pădurea la locul ei. Stan Bolovan nu se învoi până când zmeul nu-i făgădui că va primi simbria de şapte ori câte şapte saci cu galbeni.
Acasă, zmeoaica nu prea se îndura să îi dea atâţia bani. Îi zise zmeului să îl omoare pe Stan noaptea. Să-i dea cu buzduganul în frunte când va dormi. Numai că Stan auzise şi puse în pat în locul lui troaca porcilor. El se culcă sub pat. Zmeul veni şi sfărâmă troaca cu buzduganul. Plecă apoi mulţumit că a scăpat de Stan. Dimineaţă şi el şi zmeoaica rămaseră încremeniţi când îl văzură pe Stan viu. Îl întrebară cum a dormit şi el spuse că a dormit bine, dar l-a pişcat un purice de frunte.
Speriaţi de aşa voinic, îi dădură banii, numai să plece. El, îngrozit că nu va putea căra atâţia saci cu galbeni, se făcu că vrea să-i mai slujească un an. Atunci zmeul îi mai dădu încă de şapte ori câte şapte saci cu galbeni şi-i spuse că îi duce el toată comoara asta acasă. Stan se învoi bucuros şi plecară.
Când se apropiară de casa lui, Stan începu să se teamă că zmeul, ştiind unde stă, va veni să îşi ia banii înapoi. Îl scăpară de grijă copiii lui, care, de cum zăriră zmeul, năvăliră flămânzi, cu câte un cuţit şi o furculiţă în mâini. Strigau cu toții că ar mânca carne de zmeu. Zmeul aruncă sacii şi fugi înspăimântat. De atunci nu a mai cutezat să se arate în lume.
Stan Bolovan începu să numere galbenii cu nevasta şi copiii. Tocmai atunci se trezi că vin şi ciobanii cu oile pe care i le promiseseră dacă îi scapă de zmeu.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Stan Bolovan”
Sursa foto
Citește și textul integral !
Citește și alte povestiri pe scurt după basmele lui Ioan Slavici:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !