2 iulie 2018

AFRODITA, ZEIȚA FRUMUSEȚII ȘI A IUBIRII

după Legendele Olimpului de Al. Mitru



Afrodita (Venus la romani) era zeița iubirii, a frumuseţii şi a vieţii. Era foarte plină de frumusețe și gingășie, dar și puternică, nimeni nu putea să-i stea împotrivă, zei sau oameni. Până şi Zeus căzuse pradă iubirii şi încă de câte ori. Alergase după iubire din Olimp pe pământ sub tot felul de înfăţişări, taur,  lebădă, vultur, de râsese o lume întreagă de el.
Pentru asta Zeus îi purta pică zeiţei Afrodita şi îi hărăzi dorinţa de a se îndrăgosti de un simplu muritor.
Afrodita l-a îndrăgit pe Anchise, din Troia. Din a lor iubire s-a născut Enea, cel care avea să întemeieze cetatea Roma. Dar dragostea zeiţei nu a ţinut mult  şi l-a părăsit pe Anchise.

Din dragostea zeiţei cu neghiobul zeu al războiului, Ares (Marte la romani), s-a născut Eros (Cupidon). Copilul umbla mereu cu arcul în mână şi tolba cu săgeţi în spinare. Săgeţile erau de două feluri: unele cu vârful înmuiat în miere, celelalte cu vârful înmuiat în otravă. Când Afrodita îi spunea, el ţintea inimile şi aducea în ele dragostea, fericită-dacă sageata era cu miere, nefericită-dacă săgeata era cu otravă
Odată, când Afrodita şi-a îmbrăţişat copilul, o săgeată a zgâriat-o chiar pe zeiţă. Tocmai atunci în faţa ochilor ei a apărut un vânător chipeş, Adonis. Se spunea despre el că îi întrecea în frumuseţe pe toţi oamenii, ba chiar şi pe zeul Apolo, cel mai frumos dintre zei.
Afrodita s-a îndrăgostit atât de tare de Adonis, încât a părăsit Olimpul şi templele şi jertfele şi l-a urmat pe el. A lepădat şi gătelile, căci lui nu îi plăceau, şi şi-a pus un strai simplu de tot, fără podoabe. A început să cutreiere pădurile alături de el şi îl sfătuia mereu să se ferească de fiare, căci nu era decât o fiinţă muritoare.
Adonis nu lua în seamă temerile ei şi nici nu se gândea să fugă de primejdii. Atunci când întâlni un mistreţ mare cum nu mai văzuse, aruncă lancea în el să îl doboare. Nu îl nimeri bine şi mistreţul se năpusti asupra lui, rupându-l în bucăţi cu colţii lui ca nişte pumnale răsucite.
Afrodita auzi răcnetele lui Adonis şi se duse cât putu de repede acolo, dar iubitul ei îşi găsise deja moartea. Zeiţa îl recunoscu pe Ares în mistreţul care se îndepărta. Zeul, furios că zeiţa îl părăsise şi gelos pe Adonis că era atât de iubit de ea, alesese acest mijloc ca să se răzbune.
Se spune că lacrimile plânse de iubire și durere de zeiţă zile în şir s-au transformat în anemone. În memoria şi în cinstea lui Adonis, adesea Afrodita i-a ocrotit pe cei tineri care se iubeau cu o dragoste curată.
Sursa foto

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendelor despre Afrodita 

Alte povestiri pe scurt după Legendele Olimpului:

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu