ENEIDA Povestire pe scurt (1)

de VERGILIUS

Ca și epopeea Odiseea, epopeea Eneida și-a primit denumirea de la numele eroului principal. De această dată, eroul este Enea, fiu al lui Anchise și al zeiței Afrodita.

Războiul troian se afla în al zecelea an. Era în zorii zilei în care aheii se prefăcuseră că au părăsit ţărmul Troiei. Numeroși troieni ieşiră la porţile cetăţii şi văzură uriaşul cal de lemn, născocit de Ulise - Odiseu. Mulţi au spus să îl ducă în cetate. Unii s-au opus. Cel mai tare s-a împotrivit preotul Laocoon. El spunea că darurile grecilor sunt facute cu gânduri ascunse şi se teme de ele.

Atunci, un grec aflat acolo făcu ce făcu să fie prins de troieni. El se prefăcu a mărturisi că darul grecilor era o ofrandă pentru zeiţa Atena-Minerva. Grecii l-ar fi lăsat la porţile Troiei cu gândul că troienii îl vor distruge. Zeiţa s-ar fi mâniat pe ei şi i-ar fi pedepsit. Auzind asta, troienii se şi repeziră să ia calul în cetate, să îl pună la adăpost. Zadarnic striga Laocoon, ţinându-şi cei doi copii de mână. Minerva, dornică să îi ajute pe greci ca să distrugă Troia, trimise doi balauri care îi sugrumară pe loc pe Laocoon şi pe fiii săi.

Troienii legară cu multe corzi calul de lemn şi îl târâră în cetate. În zadar se auzea la hopuri zăngănitul armelor oştenilor din pântecele calului. În zadar Casandra, ce vedea viitorul, striga plângând ce îi aşteaptă. Zeii hotărâseră pieirea Troiei şi troienii nu auzeau nimic din toate acestea. Ei se puseră şi sărbătoriră cu vin mult şi cântece aşa-zisa eliberare.

În toiul nopţii corăbiile grecilor se întoarseră în linişte la ţărmul Troiei. Grecul deschise uşa din pântecele calului și oştenii ieşiră. Ei deschiseră porţile cetăţii, ucigând străjile. Grecii de pe corăbii năvăliră în oraş şi începu un măcel groaznic, luminat de casele care ardeau cu vâlvătăi uriaşe. Umbra lui Hector, eroul troian mort vitejeşte  în luptă, îl trezi din somn pe Enea. El  îi spuse că destinul lui este să întemeieze dincolo de mare o cetate nouă şi glorioasă. Să fugă şi să ia cu el statuile zeilor şi ale strămoşilor cetăţii.

Enea se puse în fruntea câtorva luptători şi încercă să străbată cetatea, în căutarea unei ieşiri libere. Dar însoţitorii lui fură omorâţi unul câte unul. În final, el asistă neputincios la uciderea regelui Priam. Atunci Enea îşi aminti de tatăl său, Anchise, de soţia lui, Creusa, şi de fiul său, Iulius-Ascaniu. Se întoarse acasă, îi luă şi îşi croi drum spre o poartă secretă a cetăţii. Aici îl aşteptau o mulţime de troieni, dornici să se pună sub conducerea lui şi să scape de acolo.  În drumul prin cetate, soţia lui iubită pieri. Enea trebui să meargă mai departe, să îi salveze pe cei vii.

Sursa foto

* * *

Urmează Eneida (2)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !