27 iunie 2018

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (12)

roman de LIVIU REBREANU


IV.5

În temnița lui Apostol Bologa sosește căpitanul Klapka. Acesta îi spune că soția primarului îi căzuse la picioare generalului și obținuse ca acesta să nu se amestece în judecata de la Curtea Marțială. Asta pentru că nevasta primarului îi gătea generalului niște bucate împărătești...

Căpitanul Klapka mai spune că obținuse, după mari insistențe, un supliment de instrucție. Îl învață pe Apostol să își retragă prima depoziție, să spună că nu intenționase să dezerteze la inamic. El, căpitanul, avea să explice că se rătăcise noaptea, prin locurile pe care nu le cunoștea. Încă nu știa ce avea să spună despre harta din buzunarul lui Bologa, elementul cheie pe care se baza acuzația de spionaj și trădare.
La scurt timp după plecarea lui Klapka, sosește pretorul. El îi spune prizonierului că generalul aprobase să-i ia declarații suplimentare, la cererea apărătorului său. Spre marea satisfacție a pretorului, Apostol spune că s-a răzgândit și nu are nimic de declarat.
Înainte de a pleca, pretorul îi dă prizonierului o scrisoare de la mama lui. Apostol o citește de două ori, dar nu înțelege nimic. În mintea lui domnește numai gândul că și-a tăiat singur craca de sub picioare și acum se află între viață și moarte.

IV.6

Judecata are loc în cancelaria pretorului. Din Curtea Marțială face parte și locotenentul Gross, căruia Bologa ar vrea astăzi să îi pună întrebarea cum de a primit să-l judece pe camaradul său și să-i spună că el e om cinstit, fiindcă a preferat să fugă decât să condamne oameni la moarte.
Președintele juriului, un colonel pe care îl cunoscuse, îi pune întrebări, îi cere să spună ce are de spus în apărarea sa. Apostol Bologa tace. Se înfruntă apoi glasurile acuzării și ale apărării, pretorul și Klapka. Colonelul îl întreabă din nou dacă mai are ceva de spus. Cum Bologa tace, colonelul anunță că s-au terminat dezbaterile și Curtea va intra în deliberări.

IV.7

Reîntors în temniță, Apostol citește din nou scrisoarea mamei. Printre altele, ea îi scrisese că l-a visat urât, că se afla într-o mare primejdie. Apostol se gândește că nici nu își închipuie mama în ce primejdie se află el. Intenționează să îi scrie și el, dar nu este în stare.
Tânărul realizează cu groază că urmează să moară. Când vine plutonierul cu soldatul care strângea masa, el întreabă dacă s-a hotărât sentința, în speranța că a fost achitat. Plutonierul spune că sentința s-a hotărât demult, se mai așteaptă doar aprobarea de la Marele Cartier. Bologa nu îndrăznește să întrebe care este sentința lui.

IV.8

În mijlocul nopții, în mica temniță năvălește pretorul, urmat de plutonier. Citește sentința dată în numele împăratului: moartea prin ștreang, cu executare imediată.
Plutonierul îi ia haina militară, ca semn al degradării, apoi îi dă, din partea primarului, o haină civilă și o pălărie. Apostol se îmbracă, cei doi ies, iar în urma lor intră preotul Boteanu. Apostol cade în genunchi, își ascunde fața în patrafir și izbucnește în plâns.
Când se liniștește, tânărul îl roagă pe preot să o anunțe pe mama lui și să o roage din partea lui să aibă grijă de logodnica lui. Pretorul deschide ușa și îl invită în tăcere afară. Apostol pornește ținându-se strâns de brațul preotului.
Pe drumul către spânzurătoare se aude un bocet ascuțit și Apostol recunoaște vocea Ilonei. La spânzurătoare, groparul Vidor îl sărută pe amândoi obrajii, în timp ce Klapka plânge cu un glas gros. În timp ce preotul se roagă lui Dumnezeu să îi primească sufletul, Apostol își sfârșește viața.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Pădurea spânzuraților”

Alte povestiri după scrierile lui Liviu Rebreanu:

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Semnați-vă însă comentariile cu un nume. E neplăcut să răspunzi la zeci, sute de ”Anonimi”. Vă mulțumesc !