31 mai 2018

CATASTROFA. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de LIVIU REBREANU

De mic copil, David Pop fusese împins de la spate de tatăl său, un ţăran avut, să facă şcoală. Cu chiu cu vai a isprăvit liceul, dar facultatea nu a fost chip s-o isprăvească în cei şapte ani cât a fost student la Drept. În timpul ăsta atât a izbutit şi el: a făcut armata, a luat examenul de ofiţer şi a ieşit cu titlul de sublocotenent în rezervă. Nu bănuia ce catastrofă va porni de aici.
Întors acasă, s-a însurat şi a început să trăiască o viaţă liniştită în Năsăud. Nu se băga în discuţii despre politică, se abonase la un ziar românesc şi la unul unguresc şi nu citea  niciunul. Nu se ducea nici la alegeri, dacă lua bilete la balurile româneşti, lua  şi la cele ungureşti. Voia să se aibă bine și cu concetățenii români și cu cei unguri. Totuși, chiar din această pricină românii îl făceau renegat, iar ungurii, agitator.

Singurele preocupări ale lui David Pop erau mâncarea, băutura, fumatul şi ceasuri întregi de joc cu copilul lui, Titi. Până într-o zi, când a aflat că va fi război. De atunci, se gândea într-una la asta şi îi părea foarte rău că făcuse armata şi era ofiţer în rezervă. S-a obişnuit cu gândul, până la urmă şi a început chiar să-şi completeze echipamentul, să fie pregătit dacă va fi chemat la datorie.
Când  primi telegrama de chemare la regiment, întâi se sperie, apoi se linişti. Se sculă cu noaptea în cap şi porni nerăbdător spre Bistriţa, uitând să îşi sărute copilul. Vru să se întoarcă înapoi, dar se temu că e semn rău. Ieşind din orăşel se închină la o cruce, deşi până acum îi cam plăcuse să facă pe necredinciosul.
La regiment, ofiţerii vorbeau numai de politică şi doreau războiul scrâşnind din dinţi. Soldaţii, când se pomenea de război, îşi făceau cruce în tăcere. David stătea mai mult printre aceştia din urmă, gândind mereu să-şi facă datoria. Cu o zi înainte de plecare îşi scrise testamentul şi îl cusu în buzunarul dinăuntrul vestei.
Batalionul lui David a pornit primul, în prima zi a războiului. Ajunşi undeva, în şesul Ungariei, au aflat că se vor bate cu sârbii. David era calm şi gândul lui era doar cum să-şi facă datoria. Se sprijinea pe acest cuvânt, fără să-şi pună întrebarea ce este, totuşi, această datorie. Când a văzut primii oameni căzuţi în luptă, şi-a spus în sinea lui că datoria este moartea... Nu s-a speriat de asta, dimpotrivă, avea o siguranţă firească în luptă pentru care soldaţii lui îl admirau, camarazii îl invidiau, comandanţii îl respectau. Au început să sosească medalii şi cruci ca răsplată, dar el nu le-a purtat, socotind că doar fusese la datorie, nu făcuse nimic deosebit.
Aşa au trecut doi ani. David Pop a fost avansat în grad, apoi a primit  secţia de mitraliere. A luptat în Serbia, în Galiţia, în Polonia. De când trecuse la mitraliere fusese strămutat la un regiment unguresc. Nu se mai simţea aşa bine printre unguri ca printre romani, printre flăcăii lui de pe valea Someşului, mai ales că nici nu vorbea prea bine ungureşte.  Se întâlni  cu un fost coleg care îi puse întrebări  la care nu se gândise. Ce au ei de împărţit cu sârbii, cu ruşii, cu italienii ? Ce folos aduce sângele românesc vărsat ? Discuţia îl tulbură foarte tare, dar apoi invocă din nou datoria şi se linişti.
Într-o seară, însă, camarazii lui vorbiră furioşi şi agitaţi, îl scoaseră din nemişcarea lui şi întrebă ce s-a întâmplat. Îi răspunseră mânioşi că românii intraseră în Ardeal şi, între ei, pe ungureşte, spuseră că precis lui îi pare bine, că e trădător. Întrebat ce părere are, spuse că el ştie doar că este la datorie şi atât.
Într-adevăr îşi făcu datoria, dar în mintea şi în sufletul lui începură să roiască gânduri pe care nu le avusese până acum. Cum ar fi dacă la Năsăud şi la Bistriţa şi în toată Transilvania, la şcoli la primării, la prefecturi, ar fi români. Apoi se gândi ce groaznic ar fi să fie pe frontul de acolo, cu mitralierele în faţa unei companii româneşti. Îşi repeta mereu că îşi va face datoria până la capăt, dar acest cuvânt nu îl mai mulţumea ca până acum. Se născuse întrebarea care este aceasta datorie.

* * *

Dă click aici pentru  Catastrofa (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !