PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (11)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a IV-a

IV.1

În timp ce merge între soldați, Apostol Bologa simte o ușurare ciudată. Își dă seama apoi că fusese prins pe când voia să treacă frontul și își reproșează că nu se pregătise mai bine.

La postul de comandă al regimentului, Apostol e dus într-un adăpost și aghiotantul ordonă telefonistului să-i facă legătura cu ofițerul de serviciu al cartierului. La telefon, i se cere aghiotantului ca prizonierul să fie interogat și să i se facă percheziție.

Locotenentul Varga îi cere lui Bologa să scoată tot ce are prin buzunare. Printre lucruri se află și harta frontului. Varga socotește că aceasta este dovada trădării, în timp ce Bologa, în starea lui de confuzie, nici nu își dă seama ce este hârtia aceea.

Pe la ora unu, Apostol Bologa, extrem de obosit, cade într-un somn greu.

IV.2

Dis-de-dimineață, Apostol Bologa este trimis la cartierul general, păzit de patru soldați și un sublocotenent. Înainte de a porni cu căruța, prizonierul este văzut de căpitanul Klapka. Profund impresionat, acesta îi spune că îl va apăra el și îl va scăpa.

În căruță, sublocotenentul are chef de vorbă. Îi povestește lui Bologa toată viața lui, apoi începe să povestească despre diferite cazuri de dezertare, toate finalizate cu execuția vinovaților. Bologa se gândește numai la faptul că va trece prin pădurea spânzuraților și nu va mai scăpa niciodată de ea.

Când ajung în pădurea spânzuraților, sublocotenentul începe să comenteze înfocat ceea ce vedea. Întorcând capul îl vede pe Bologa abătut și i se face rușine. În sinea lui, Apostol își spune că nu vrea să moară, apoi începe să povestească, agitat, despre faptul că el trebuia să fie ca judecător la Curtea Marțială și că mai fusese o dată. Povestește grăbit, fără a se face înțeles, despre cazul sublocotenentului Svoboda.

IV.3

La cartierul general, Bologa  îl întâlnește pe groparul Vidor, care este îngrozit de nenorocirea întâmplată. Pretorul, însă, e mulțumit că are de anchetat un caz excepțional. Apostol caută să-i explice motivele acțiunii sale, în timp ce pretorul dorește să afle fapte, lucruri concrete.

Pretorul îl acuză pe Apostol Bologa că a luat harta frontului, pentru a duce informații la inamic. El consideră că cei șapte oameni spânzurați, precum și cei doisprezece arestați formau o organizație de spioni al cărei șef era Bologa.

Apostol ascultă uimit spusele pretorului, apoi nici nu îl mai bagă în seamă. E dus în căsuța care slujea drept închisoare pentru ofițeri, încuiat și lăsat sub paza unei santinele.

IV.4

În mica lui temniță, Apostol stă aiurit, cu capul roindu-i de gânduri despre suflet, despre viață, despre Dumnezeu.

Gândurile prizonierului sunt întrerupte de sosirea unui soldat ce ducea o tavă cu mâncare și a plutonierului. Apostol bea ceaiul cu poftă, apoi cade într-o apatie, întreruptă doar de privitul ceasului.

Încet-încet, Apostol înțelege că viața lui e în primejdie. Aduce, în minte, argumente în apărarea lui. Vitejia lui în luptă ar fi trebuit să fie luată în seamă, căci atârna mai mult decât o clipă de rătăcire. Numai dragostea pentru Ilona îl mai liniștește pentru câteva clipe, apoi revine iar și iar la gândurile care îl chinuiau.

Seara, Apostol are o mare surpriză. Cea care îi aduce tava cu mâncare este chiar Ilona. Plutonierul fusese înmuiat de rugămințile primarului, cumnat cu groparul Vidor, și de amenințările Ilonei că își ia viața dacă nu o lasă să-și vadă logodnicul.

* * *

Urmează Pădurea spânzuraților (12)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!