28 iunie 2018

FRUMOASA ADORMITĂ. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Odată, demult, erau un împărat şi o împărăteasă, foarte necăjiţi că nu aveau şi ei un copil. Pe când împărăteasa se scălda într-un râu, o broască sări pe mal şi îi spuse că, până într-un an, avea să nască o fetiţă.
Aşa se şi întâmplă, iar împăratul şi împărăteasa se bucurară atât de mult încât dădură o petrecere mare, la care poftiră şi niste ursitoare.

În ţara lor erau treisprezece ursitoare. Împăratul, însă, nu avea decât douăsprezece talere de aur pentru ca ele să mănânce, aşa că una nu fu poftită la ospăţ. Petrecerea fu strălucită şi, la sfârşit, ursitoarele îi meniră fetei cele mai alese daruri: virtute, frumuseţe, bogăţie şi multe altele. Când să grăiască ultima ursitoare, a douăsprezecea, se treziră acolo cu cea de-a treisprezecea, supărată foc că nu fusese poftită şi ea.
Ursitoarea furioasă blestemă fata ca, atunci când va împlini cincisprezece ani, să se înţepe cu un fus şi să moară. A douăsprezecea ursitoare îi luă vorba din gură şi adăugă iute să nu fie moartă, ci să cadă într-un somn adânc, care să ţină o sută de ani.
Împăratul dădu poruncă deîndată să fie aruncate pe foc toate fusele din împărăţie. El ameninţă cu pedeapsa cu moartea pe oricine va îndrăzni să toarcă cu fusul în împărăţia lui.
O babă surdă, care şedea într-un turn vechi al palatului, nu auzi porunca împărătească. Îşi văzu de tors cu fusul mai departe. În ziua când fata împăratului împlini cincisprezece ani, porni să cutreiere palatul, ajunse în turn la babă și încercă să toarcă şi ea. Fata se înţepă cu fusul și căzu într-n somn adânc.
Frumoasa adormită rămase pe patul care se afla acolo. Adormi odată cu ea şi întreg palatul. Împăratul şi împărăteasa adormiră în sala tronului, caii în grajduri, câinii prin curţi, porumbeii pe acoperişuri, bucătarii în faţa vetrei, curtenii, oştenii şi slugile care pe unde se aflau. În jurul palatului începu să crească un gard de mărăcini care crescu an de an până când nu se mai văzu nici acoperişul.
Despre această întâmplare se duse vestea în toată lumea. Începură a veni feciori de crai şi de împăraţi, dorind să pătrundă în palat la frumoasa adormita. Niciunul nu izbuti să treacă de gardul de mărăcini.
După  aproape o sută de ani, un prinț, fecior de împărat,  auzi toate acestea de la un străbun de-al său. Prințul cel viteaz hotărî pe loc să se ducă să o afle pe frumoasa adormită, chiar cu preţul vieţii.
Plecă voinicul şi ajunse la palat chiar în ziua în care se împlineau o sută de ani de la întâmplare. În faţa ochilor uimiţi ai prinţului mărăcinii se transformară în tufe de flori mari, înmiresmate. Ele se dădeau la o parte ca să îi facă loc să treacă.
Prinţul intră în curte şi văzu câinii dormind prin cotloane şi porumbeii pe acoperişuri. În palat văzu dormind curtenii, oştenii şi slugile, iar în sala tronului dormeau împăratul şi împărăteasa. Cutreieră el tot palatul şi ajunse în turnul cel vechi. Frumoasa adormită era întinsă pe pat. Prinţul se aplecă şi o sărută. Acest sărut dezlegă blestemul.
Îndată ce o atinse cu buzele, frumoasa deschise ochii şi îl privi cu drag. Coborâră din turn şi văzură că s-au trezit cu toţii şi şi-au reluat treburile, mirându-se de ceea ce li se întâmplase.
Feciorul de împarat şi frumoasa adormită făcură o nuntă ca în poveşti şi trăiră fericiţi până la sfârşitul zilelor.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Frumoasa adormită”



Citește și textul întreg al basmului !

Citește și varianta lui Charles Perrault, scrisă cu 150 de ani înaintea fraților Grimm, Frumoasa din pădurea adormită !

Citește și alte povestiri după basmele fraților Grimm:
    Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu

    Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Semnați-vă însă comentariile cu un nume. E neplăcut să răspunzi la zeci, sute de ”Anonimi”. Vă mulțumesc !