Autoarea traduce cu mare sensibilitate gândurile unui
motan ce a trăit câțiva ani pe străzi, apoi
are norocul să fie adoptat de un tânăr mare iubitor de pisici, Satoru. Timp de
cinci ani trăiesc fericiți împreună, apoi pornesc într-o lungă călătorie prin
Japonia, al cărei sens Nana, motanul, îl înțelege abia la sfârșitul ei. Pe drum
întâlnesc felurite personaje, oameni, pisici și câini, pe care Nana îi privește
cu spiritul critic și independent specific pisicilor. Replicile lui interioare
alternează cu amintiri din viața lui Satoru și a prietenilor săi.
Ajutor pentru elevi, amintiri plăcute pentru părinți și bunici!
Se afișează postările cu eticheta pisică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pisică. Afișați toate postările
26 octombrie 2020
CITATE FAVORITE (154) Hiro Arikawa ”Memoriile unui motan călător”
26 mai 2020
Din viața grea a pisicii Calliopi MFC
Fotografii înscrise în serialul ”Miercurea fără cuvinte” inițiat de Carmen și preluat de mine începând din 08.04.2020. Ne întâlnim aici mai mulți bloggeri pasionați de arta fotografiei, fie că fotografii sunt ei, fie că sunt alții. Fiecare postează orice și oricâte fotografii dorește, nu există nicio constrângere. Înscrie-te în tabel cu linkul postării tale și lasă un comentariu aici. Happy WW !☺
Dacă sunt necesare lămuriri la fotografii, ține cursorul câteva secunde pe fiecare fotografie și apare explicația.
SFAT: Dacă într-o postare ai mai multe fotografii, pune-o prima pe cea mai frumoasă ori cea mai semnificativă, fiindcă pe aceea o preia Facebook la distribuire.
10 aprilie 2019
28 iunie 2018
MUZICANȚII DIN BREMEN. Povestire pe scurt
basm de FRAȚII GRIMM
A fost odată un om care avea un măgar. Cât cărase la moară sacii cu grăunţe, măgarul fusese bun. Când nu mai putu să muncească, stăpânul se gândi să nu mai strice hrana pe el degeaba. Măgarul simţi şi îşi luă tălpăşiţa spre oraşul Bremen. Îşi pusese în gând să ajungă muzicant în orchestra oraşului.
28 mai 2018
CÂND STĂPÂNUL NU-I ACASĂ
povestire de EMIL GÂRLEANU.
În odaia din care stăpânul lipsea, domnea mirosul unei bucăţi de caşcaval uitată pe o poliţă. Mirosul s-a răspândit în toate colţurile casei şi a ajuns până în gaura de după sobă a unui şoricel. Şoricelul a închis întâi ochii, ca să scape de ispită, dar el nu cu ochii simţea caşcavalul !
Când stăpânul nu-i acasă, ai mai mult curaj. S-a hotărât să încerce şi a păşit mărunt până la marginea ascunzătorii sale. S-a uitat după caşcaval până l-a zărit, apoi a început să-şi facă planuri. Să meargă întâi pe lângă perete până la divan, apoi să se caţere pe perdea şi de acolo la poliţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




