CÂND STĂPÂNUL NU-I ACASĂ

povestire de EMIL GÂRLEANU.

În odaia din care stăpânul lipsea,  domnea mirosul unei bucăţi de caşcaval uitată pe o poliţă. Mirosul s-a răspândit în toate colţurile casei şi a ajuns până în gaura de după sobă a unui şoricel. Şoricelul a închis întâi ochii, ca să scape de ispită, dar el nu cu ochii simţea caşcavalul ! 

Când stăpânul nu-i acasă, ai mai mult curaj. S-a hotărât să încerce şi a păşit mărunt până la marginea ascunzătorii sale. S-a uitat după caşcaval până l-a zărit, apoi a început să-şi facă planuri. Să meargă întâi pe lângă perete până la divan, apoi să se caţere pe perdea şi de acolo la poliţă.

Şi-a amintit şi de pisică, de fapt un motan, dar i s-a părut că nu e în odaie. Totuşi, era. Dacă nu mâncase chiar el caşcavalul, era pentru că îl lăsase ca momeală pentru şoricel. Ascuns după perna de pe divan, motanul stătea neclintit, cu botul adulmecând şi ochii strălucitori. L-a văzut pe şoricel cum iese, l-a lăsat să facă doar cîţiva paşi şi a sărit asupra lui.

Motanul a strâns şoricelul între labe şi l-a ameţit puţin, apoi l-a lăsat pe podea. S-a gândit să îl mănânce întâi pe şoricel, ca să i se pară apoi mai bun caşcavalul. L-a pus pe picioare, să-l lase să fugă şi să-l prindă iară, dar tocmai atunci s-a auzit dupăind pe sală Corbici, câinele.

Lucrurile s-au schimbat. Motanul a fugit şi a sărit drept pe sobă, iar şoricelul, uimit că a scăpat, s-a ascuns în gaura lui. Câinele s-a oprit în mijlocul odăii, adulmecând şi el, cu lăcomie, caşcavalul.  Zărind însă motanul, s-a repezit spre sobă şi a început să latre cu înverşunare. Ar fi sărit pe sobă, dar era prea sus, aşa că a mârâit şi a lătrat cu ochii  la el. S-a oprit apoi şi, în tăcere, a aşteptat să coboare motanul, privind din când în când şi spre caşcaval. Cele trei animale, cei trei duşmani, câinele, pisica și soarecele, se pândeau, având în minte un singur lucru, bucata de caşcaval.

Deodată s-au auzit pe sală paşii apăsaţi ai stăpânului. Motanul s-a înghesuit şi mai în fund pe sobă, câinele s-a ascuns sub divan, iar şoricelul a rămas în pragul bortei sale. Obosit şi înfometat de la muncă, stăpânul  a fost ademenit şi el de mirosul caşcavalului. A luat farfuria cu caşcavalul, şi-a tăiat o bucată de pâine şi a început să mănânce cu poftă, urmărit cu invidie de trei perechi de ochi, ochii vietăților care n-au putut sa profite de momentul când stăpânul nu-i acasă.

Sursa foto

Sfârșit

Găsești textul întreg aici 

Citește alte povestiri după același autor:

• Căprioara
• Puișorii
• Sărăcuțul

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!