CITATE FAVORITE (154) Hiro Arikawa ”Memoriile unui motan călător”

Autoarea traduce cu mare sensibilitate gândurile unui motan ce a trăit câțiva ani pe străzi,  apoi are norocul să fie adoptat de un tânăr mare iubitor de pisici, Satoru. Timp de cinci ani trăiesc fericiți împreună, apoi pornesc într-o lungă călătorie prin Japonia, al cărei sens Nana, motanul, îl înțelege abia la sfârșitul ei. Pe drum întâlnesc felurite personaje, oameni, pisici și câini, pe care Nana îi privește cu spiritul critic și independent specific pisicilor. Replicile lui interioare alternează cu amintiri din viața lui Satoru și a prietenilor săi.

Satoru îi spune prietenului său Kosuke ce pasionat este Nana de jucăriile-șoricel din blană de iepure. Nana, în gând:

”Ei, hai că-mi placi! De unde și până unde eu - leșinat după nesuferiții ăia de șobolani falși? Sigur, miros ca unii adevărați și, dacă mi-i arunci în nas, normal că sar la atac! Însă, spre deosebire de șoarecii zemoși din realitate, după ce-mi înfig colții în ei, puah, au un gust de toată jena. Problema e că-mi dau seama de șmecherie abia după ce mă trezesc din beția vânătorii.”

Pe drum, Satoru îl lasă puțin singur pe Nana în mașină. Ca să nu se plictisească, îi lasă și de mâncare. Doi tineri se apropie, îl privesc și îl admiră în gura mare. Nana:

”Ce țăcăniți! Voi cum v-ați simți când cineva v-ar arăta cu degetul și ar scoate fel și fel de sunete în timp ce mâncați? Sunt sigur că nu v-ar conveni. Și tocmai acum v-ați trezit, când mă delectam cu piept de pui și fructe de mare. Sigur, dacă mi-ați fi adus ceva de mâncare, m-aș fi întrecut cu drăgălășenia, dar așa... Până una-alta, Satoru e cel care mi-a dat bunătățile astea, așa că, hai, cărați-vă!”.

Ajunși la Yoshimine, fost coleg de școală și bun amic, Satoru și Nana descoperă că acesta are un pisoi mic și bleguț, Chatoran. Nana către Chatoran:

”Lui Yoshimine îi plac pisicile care știu să prindă șoareci. Până aici ai priceput? Deci... ca să-i faci pe plac, mătăluță trebuie să te transformi într-o pisică adevărată, care știe să prindă șoareci. Numai că tu nu poți prinde nici măcar o amărâtă de șopârlă, darămite un șoarece.

Ce-ai zice dacă ți-aș face o scurtă introducere în arta vânătorii? Și, ca bonus, te-aș învăța și cum să caftești pisicile care se iau de tine. Yoshimine și-ar face o mie de griji dacă ai rămâne mereu ciuca bătăilor.”

În fiecare etapă a călătoriei aflăm despre momente importante din viața lui Satoru și primim, în același timp, mostre amuzante de gândire pisicească. O carte minunată pentru relaxare, al cărei final atinge coardele cele mai sensibile ale sufletului.

Volumul a apărut în 2020 la editura Humanitas.

Postarea participă la seria ”Citate favorite”, de la Suzana.