nuvelă de MIHAI EMINESCU
Sărmanul Dionis se trezi în vremea lui Alexandru cel Bun. Acum era călugăr, se numea Dan și se mira în sinea lui de visul în care călătorise în viitor, unde se numea Dionis. Se gândi la dascălul său, Ruben, care îi vorbise despre metempsihoză, despre ideea că omul are în sufletul său timpul și spațiul nemărginit și, cu ajutor magic, poate călători prin ele. Se duse la casa acestuia și îi vorbi despre visul lui.
