SULTĂNICA. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de BARBU DELAVRANCEA

VIII

Acum, în noaptea de Sfântul Nicolae, Sultănica urma să se vadă cu Drăgan.

Fata avea mustrări de conștiință că o mințea pe mama ei. Dragostea era însă mai puternică decât ascultarea față de părinți, decât rușinea față de cele sfinte. Chiar dacă se certa în sinea ei, fata se gândea apoi că și altele au făcut la fel și le-a mers bine.

Auzind o bătaie în ușă, fata ieși repede, trăgând cam brusc zăvorul. Mama Stanca nu se trezi, doar se frământă în somn. Parcă ar fi voit să scape de un pericol.

IX

Spre dimineață, Sultanica se îndrepta în grabă către casă. Era plânsă și rănită până la sânge de căzăturile pe gheață. Mama se trezise deja. Fata îi spuse că văzuse năluca Sfântului Nicolae și fugise după ea toată noaptea. Mama, cu credință în cele sfinte, o crezu. Își mângâie fata, căreia îi dorea o soartă bună, pe măsura însușirilor ei. Din păcate, ea nu avea puterea să i-o ofere.

Mama Stanca își strânse fata în brațe și o mângâie. Sultanica plângea și suferea că nu-i poate spune mamei sale ce se întâmplase. Mângâierile mamei o făcură să sufere și mai mult. Se aruncă pe pat și începu să plângă și mai tare.

X

Drăgan Căprarul pusese rămășag cu unul că o va cuceri pe Sultanica. Acum câștigase rămășagul și se despărțise de fată, căci nu o iubea deloc. Mai păcălise el destule prin București și acum se gândea cu plăcere cum se va lăuda la cârciumă cu victoria lui. De Sultănica și de mama ei nu-i păsa deloc.

XI

La o șezătoare, neveste tinere și fete mari vorbiră despre pățania Sultănicăi.

Nesuferind-o, niciuna nu-i ținea partea. Ba parcă se și bucurau de răul celei care fusese un exemplu de cumințenie până nu demult. Se bucurau și urâtele la care nu se uita niciun flăcău. Se bucurau și cele care își avuseseră și ele păcatele lor. Începură să râdă de Sultanica și mai tare, socotind că noaptea de dragoste de Sfântul Nicolae o să aibă și vreo urmare, cu mâini și cu picioare.

XII

Sultanica nu mai mânca și nu mai vorbea de supărare, slăbise și se îngălbenise.

Degeaba o ruga mama Stanca să-i spună ce necaz. În zadar umblase mama cu rugăciuni și cu descântece, ba chiar și cu vrăji. Nu se petrecu nicio schimbare.

Trecu iarna și veni primăvara. În Duminica Floriilor, când ieși de la biserică, Stanca fu oprită la vorbă de alte femei. Una îi spuse că Sultănica nu trebuie să mai fie supărată că a pângărit-o Drăgan, au mai pățit așa și alte fete.

Fără un cuvânt, vânătă la față, Stanca porni ca o vijelie și nu se opri decât acasă. Îi strigă fetei că a pierdut cinstea casei și căzu jos. Sultanica se aplecă deasupra ei, bătrâna o prinse de gât și o sărută cu foc pentru ultima oară.

XIII

La trei săptămâni după Sfântul Petru, în plină vară, în fața cârciumii  se învârtea hora. Fruntea era Drăgan. Femeile mai în vârstă îl admirau, vorbind că se va însura curând cu fata primarului. Morăreasa, vecină cu casa Kivuleștilor, se plângea că numai băiatul ei nu pune și el ochii pe o fată. Umbla de colo-colo cu gândurile duse și nu spunea nimic. Tare ar fi vrut mama lui să știe la cine-i era lui gândul.

Veni vorba despre moartea Stancăi. Femeile o deplânseră, spunând că Sultănica nu-i făcuse și nici nu-i va face parastasele.

XIV

Sultanica părăsi casa părintească și satul în care se născuse. Porni către muntele Popău, unde ținuse tatăl ei turmele de oi și cirezile de vite. Voia să uite de lume și să-și liniștească inima.

Mânând din urmă vaca și vițelul, urmată de credinciosul Lăbuș, Sultanica urcă până în vârful dealului. Privi în urmă turla bisericii, apoi coborî în vale, de partea cealaltă.

Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Sultanica”

Sursa foto

Dă clic și citește textul întreg !

Citește și alte povestiri după Barbu Delavrancea:

• Hagi Tudose
• Domnul Vucea

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!