ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (21)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (20)

VII. ILEANA

5

A doua zi dimineață se nimeri să vină pe la el Aleman. Când îi povesti, acesta spuse că e, cu siguranță, perechea lui divină.

Toma se duse din nou pe Calea Victoriei și așteptă de dimineață până seara. Noaptea o visă ciudat. Alerga după ea pe meleaguri necunoscute, ba ca păstor indian, ba scriitor într-un templu egiptean, ba călugăr medieval. Și ea apărea mereu.

A doua zi se duse din nou să o aștepte. Pe seară, când tocmai voia să plece, apăru, tot la brațul  acelui bărbat. Intrară într-un restaurant, intră și el. Ieșiră, plecă și el și se ținu după ei până acasă.

În dimineața următoare, Toma era la fereastra băcăniei aflată peste drum de casa ei. Îl văzu pe străin plecând. Se repezi pe poartă, urcă scara și bătu la ușă. Ușa se deschise în aceeași clipă. Auzi cum ea încuie ușa în urma lui. În odaie, se priviră și își spuseră doar un cuvânt:”Tu!”, apoi căzură unul în brațele celuilalt.

6

După ce se desprinseră din prima îmbrățișare în care sufletele lor se contopiseră, își povestiră câte trăiseră până în ziua aceea.

Ileana avea douăzeci și patru de ani și era măritată de șase ani cu Ștefan Alexandrovici Poplinski, ucrainean de origine nobilă poloneză. Ileana era din Basarabia și amândoi aveau probleme cu averile moștenite, de care nu mai puteau dispune. Toma se oferi să-i ajute.

Seara, Toma se duse la restaurantul unde îi urmase cu câteva seri înainte. Erau acolo și el i se prezentă soțului. Era un om simpatic, care nu știa decât limba rusă și limba germană, în care se și înțeleseră.

Cei doi bărbați începură să umble pe la avocați și diferite instituții. După cinci săptămâni, Toma era disperat. Îi ceru cu tărie Ilenei să se despartă de soț. Femeia ezita, îi era milă să îl lase acum, când era atât de nenorocit.

Toma începu să-și pună întrebarea dacă găsise într-adevăr iubirea adevărată. Într-o zi, însă, ea îi spuse că îl lasă pe Poplinski, fiindcă era însărcinată.

Poplinski trebuia să plece la Chișinău. Hotărâră ca, imediat ce pleacă el, să plece și ei în străinătate și să rămână acolo până când soțul va accepta situația. În ajunul plecării stătură de vorbă toți trei. Soțul înșelat îl privi pe Toma lung și vorbi fără chef, cu chipul întunecat. Își aminti că are nevoie de o armă la un drum așa de greu și lung. Toma alergă și îi cumpără unul și îl conduse la tren. Se simțea prost față de el și regreta că ascultase îndemnul Ilenei de a se împrieteni cu soțul ei.

De la gară, Toma se întoarse la ea acasă. Ileana începu să își facă bagajul. Se opri și se așezară pe divan, sărutându-se. Într-un târziu îl văzură pe Poplinski în ușă, cu revolverul în mână. Săriră în picioare și, într-o secundă, Toma înțelese că simțise demult iubirea lor și se prefăcuse doar că pleacă. Poplinski ridică arma și Toma se aruncă în fața Ilenei, cu grijă pentru iubita lui și copilul lor. Auzi patru împușcături, apoi căzu fără cunoștință.

7

Toma se trezi abia la sanatoriu. Își aminti încet de Ileana, apoi de împușcături.

Îi auzi pe Aleman și pe Ileana când veniră și ascultă și el explicațile date de doctor. Încet, încet nu mai auzi nimic, apoi nu mai văzu nimic. Rămase în urmă doar gândul că venise momentul verificării despre care îi vorbise Aleman.

Sfârșitul

Sufletul lui Toma auzi glasul Ilenei care îl implora pe doctor să îl scape. Îi reveniră în minte întâmplările vieții. El fusese Toma Novac, dar și Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus și Gaston. Ileana fusese Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria și Yvonne, întocmai cum spusese Aleman.

Încet, sufletul se ușură. În ochii lui Toma Novac se ivi o lumină mare și mângâietoare. Doctorul luă mâna rece a pacientului, apoi verifică pleoapa ochiului drept și declară că s-a sfârșit.

În odaie nu se mai auziră decât suspinele Ilenei. 

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Adam și Eva”

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Povestit după același autor, ai putea să mai citești romanul Ciuleandra.