21 ianuarie 2019

CITATE FAVORITE (95) William Faulkner, ”Zgomotul și furia”


”Zgomotul și furia” (1929) de William Faulkner, roman în care drama decăderii unei familii nobile din Sudul S.U.A. se împletește strâns cu drama schimbării ireversibile a Sudului însuși. Familia Compson este o familie cu origini nobile din Sud, numărând printre predecesori un guvernator și mai mulți generali. Într-o lume silită să își schimbă valorile, copiii familiei Compson au evoluții pe care generația mai vârstnică nu și le-a închipuit și nu le înțelege.

Scris într-un stil paroxistic în prima parte, romanul se limpezește încet-încet către final, limpezire ajutată și de trecerea la clasicele propoziții cu punct și cu virgule. Totuși, cere să fie citit și a doua oară. Romanul a fost socotit al șaselea din cele 100 cele mai bune romane ale secolului XX.
Iată gândurile doamnei Compson, mama familiei, transcrise exact așa cum vin în mintea unui om niște gânduri: nedespărțite prin semne de punctuație, înlănțuite în șiruri ce par incoerente, dar care își au logica lor.
”păcatele mele s-ajung să am copii ca ăștia aș fi crezut că Benjamin a fost destulă pedeapsă și acuma ea care nici nu se uită la mine mama ei bună care a suferit atâta din cauza ei și ce visuri și ce planuri și cum m-am sacrificat am băut cupa și cu toate astea de când a deschis ochii n-a avut nici un gând bun pentru mine numai din egoism uneori când mă uit la ea nici nu-mi vine să cred că e copilul meu numai Jason el nu mi-a făcut niciun fel de griji și de când l-am luat în brațe prima dată am simțit că el are să fie bucuria și mângâierea mea am crezut că Benjamin ajunge ca pedeapsă pentru păcatele mele cele mari am crezut că e pedeapsa lui Dumnezeu pentru că mi-am călcat pe inimă și pe mândria mea și m-am măritat cu un om care se socotea mai presus de mine nu mă plâng l-am iubit mai mult decât orice din cauza asta din datorie deși a fost și iubirea pentru Jason dar acum văd că n-am suferit de ajuns acum văd că trebuie să plătesc și pentru păcatele voastre nu numai ale mele ce-ați făcut ce păcate ați aruncat voi ăștia oamenii nobili și superiori pe capul meu sigur tu ai sa le iei apărarea întotdeauna ai găsit scuze pentru ai tăi numai Jason e rău pentru că el e mai mult Bascomb decât Compson și fiică-ta copilul meu fetița mea nu ea nici nu contează n-am avut noroc când eram fată am fost doar o Bascomb mi se spunea că nu există măsură de mijloc că o femeie este o doamnă sau nu e...”

”A venit un tramvai. M-am suit. Era plin, cei mai mulți erau oameni cu aspect prosper și care citeau ziarul. Singurul loc liber era lângă un negru. Avea pălărie tare și pantofi bine lustruiți și ținea în mână un capăt de țigară de foi stinsă. Am crezut întotdeauna că un om care vine din Sud trebuie să aibă în minte mereu problema negrilor. Mă gândeam că cei din Nord așteaptă asta din partea lui. La început, când venisem aici în est, îmi spuneam ”Trebuie să ții minte să te gândești la ei ca la persoane de culoare și nu ca la negri” și dacă nu s-ar fi întâmplat că n-am avut de-a face cu prea mulți dintre ei, m-ar fi costat o grămadă de timp și de osteneală până când aș fi învățat că cel mai bun fel de a-i lua pe oameni, albi sau negri, este să-i iei drept exact ceea ce cred ei că sunt.” 

Sursa foto

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale. 
Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 
Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.
Ai putea să mai vezi:

16 comentarii:

  1. Vin si eu cu doua propuneri de lectura: o carte despre lucrul cu copiii cu autism, despre modul lor specific de invatare pentru a-i ajuta sa se adapteze vietii de zi cu zi. A doua carte e scrisa de prof. C. Dulcan si este despre optimism, despre modelarea mintii noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesante, propunerile tale! Am citit ca sunt din ce in ce mai mulți copii cu autism. Cât despre profesorul Dulcan, merită să fie citit fiecare rând pe care l-a scris.

      Ștergere
  2. Daca toate personajele sunt la fel de... pasionate cred ca e destul de greu (in sensul de a si intelege trairile personajelor, contextul istoric) de citit romanul; si mai cred ca este un roman care prezinta si o intreaga perioada din istoria tumultoasa a Sudului. Personajele - judecand dupa cel prezentat de tine - par a fi foarte reale, vii, constiente de ceea ce li se intampla, analizand ceea ce traiesc si, cumva, cred ca cititorul simte ceea ce simt personajele, "coalizand" cu unele, “infuriindu-se” impotriva altora.
    Multumesc pentru lectura, Zina draga! Iti doresc sa ai o saptamana cat mai buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este, și de asta am și spus că trebuie să fie citit a doua oară.

      Săptămână excelentă, dragă Diana!

      Ștergere
  3. Uite că despre romanul acesta nu am auzit și cum sunt în până de cărți a venit la fix! Chiar acum am să-l caut! Mulțumesc!
    Îți doresc o săptămâna frumoasă! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag, Ella! E o carte care ”te prinde” până la urmă și te face să dorești s-o mai citești o data!

      Săptămână excelentă și ție! :)

      Ștergere
  4. E interesantă ideea de a-i considera pe oameni "exact ceea ce cred ei că sunt" ...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. „Criticii şi cititorii îl recunosc pe Faulkner ca pe cel mai bun scriitor american al secolului XX, depăşindu-i pe Hemingway şi pe Fitzgerald. “ - spune Harold Bloom.
    Drama familiei Compson e infățișată realist, iar autorul dă viaţă unora dintre cele mai frumoase personaje ale literaturii universale.
    Servitoarea de culoare ese, poate, cel mai moral şi uman personaj al acestui roman.
    Povestea lui Faulkner surprinde tot ce are mai profund Sudul american, captiv într-un trecut de care nu se poate desprinde. Citatul tău e esența acesui trecut care bântuie și azi lumea americană. Și nu numai!
    O săptămână frumoasă, Zina dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scumpa mea, or zice criticii și cititorii americani ce-or zice, dar... favoritul meu e Hemingway. :)

      Săptămână frumoasă și ție, Mirela!

      Ștergere
    2. Mai trecem o coincidență pe răboj. :))

      Ștergere
  6. Un autor pe care îl am demult pe lista cu lecturi propuse. Am încercat să citesc ceva din opera sa în liceu.... tare demult... dar mi s-a părut greu de digerat pentru acea vârstă.
    Mulțumim pentru recoamdare și citatele elocvente.
    Zile frumoase, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici acum nu se digeră ușor. Poate la a doua citire. :)

      Zile frumose și vouă, Alex!

      Ștergere
  7. Asa cum zici,trebuie acceptat,dar digerat la a doua lectura!N-am facut
    o pasiune pentru Faulkner nici in adolescenta(nici vorba!)si nici acum!
    Sigur,da culoare perioadelor de timp ilustrate,personajelor,dar...il
    prefer,si eu,pe Hemingway!
    Toate cele bune,draga Zina,si multumesc de prezentare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că avem aceeași părere. Mă temeam că exagerez.

      Cu drag și numai bine!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !