basm de FRAȚII GRIMM
Urmare la
Când cele două surori au ajuns acasă, Doi-ochi iar nu se atinse de mâncare. Un-ochi spuse mamei și lui Trei-ochi că o furase somnul pe câmp și nu știa de ce sora ei nu mânca nimic acasă. Mama spuse ca a doua zi să meargă Trei-ochi cu Doi-ochi la câmp și să fie atentă, că sigur îi aduce cineva de mâncat și de băut.
Așa făcură și, ajunse la câmp, se așezară în iarbă. Doi-ochi începu să cânte încetișor:
Trei-ochi, ești trează, oare?
Numai că greși din neatenție și continuă astfel:
Doi-ochi, dormi, oare? Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Repetă așa mereu cântecul și doi ochi ai surorii adormiră, dar al treilea rămase treaz. Cum era vicleană, Trei-ochi îl închise și pe al treilea, ca să pară cuprinsă cu totul de somn. Printre gene, văzu cum mănâncă sora ei și cum dispare masa.
Acasă, Trei-ochi le povesti ce văzuse mamei și surorii Un-ochi. Furioasă că Doi-ochi mănâncă mai bine decât ele, mama ucise capra.
Văzând capra fără suflare, Doi-ochi porni în neștire pe câmp, plângând. Deodată apăru din nou zâna și o întrebă de ce plânge. După ce află, îi spuse să le roage pe surori să-i dea măruntaiele caprei, apoi să le îngroape în pământ, în fața ușii.
Așa făcu Doi-ochi și a doua zi, când deschiseră ușa, văzură o frumusețe de pom cu mere de aur și cu frunze de argint, crescut pe locul acela. Mama le ceru celor două fete preferate să culeagă niște mere, apoi încercă chiar ea, dar mărul își ridica în sus ramurile și nu le lăsa. Numai Doi-ochi reuși să culeagă mere de aur, spre ciuda celorlalte.
Într-o zi, pe când cele trei fete stăteau în jurul pomului, văzură de departe cum vine spre ele călare, un voinic, ce părea de neam. Cele două surori o ascunseră repede sub un butoi pe Doi-ochi, împreună cu merele de aur pe care tocmai le culesese.
Voinicul, uimit de un asemenea pom, le ceru o creangă din el. Cele două nu izbutiră să rupă nici măcar o crenguță. El înțelese că pomul nu era al lor și le și spuse asta. Auzind, Doi-ochi ridică puțin butoiul și dădu drumul câtorva mere care se rostogoliră la picioarele flăcăului. Surorile fură nevoite să spună cine se afla sub butoi, iar voinicul îi strigă lui Doi-ochi să iasă de acolo, apoi îi ceru și ei o creangă.
Doi-ochi rupse deîndată o creangă de argint cu mere de aur și o dădu voinicului. Acesta o luă cu el la palatul lui și se cunună cu ea. Când o luă de acasă, surorile se bucurară că le rămâne lor pomul, dar a doua zi de dimineață, pomul cu mere de aur dispăruse. O urmase pe stăpâna lui și acum era în fața iatacului ei.
După mulți ani, în care Doi-ochi trăise liniștită și fericită, apărură la poarta palatului două cerșetoare. Erau surorile ei, care sărăciseră. Ea le primi cu bunăvoință și se îngriji să nu le lipsească nimic. Văzând aceasta, cele două surori se căiră pentru felul în care se purtaseră cu ea în tinerețe.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Pomul cu mere de aur” sau ”Un-ochi, Doi-ochi, Trei-ochi”
Alte povestiri după basmele fraților Grimm:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !