VLAICU-VODĂ. Povestire pe scurt (1)

dramă istorică de ALEXANDRU DAVILA

ACTUL I

Era prin anul 1370, la Curtea de Argeș. Seara, într-o poiană, stau de vorbă Moș Neagu și Pala italianul. Moș Neagu îi pândește pe Mircea Basarab și pe Anca, fata doamnei Clara și sora vitregă a domnului, Vlaicu-Vodă. Cei doi își ascund iubirea. Sunt totuși destul de mulți cei care știu despre ea.

Moș Neagu îl avertizează pe Pala să se ferească de boieri. Ei îl urăsc, fiindcă vrea să înlocuiască credința ortodoxă a țării cu catolicismul. Este dorința doamnei Clara și a baronului Kaliany, dar nu și a poporului. El îi mai spune că Vlaicu-Vodă doar pare tăcut și smerit. De fapt își îndeplinește voința cu ajutorul lui Rumân Grue, omul său credincios.

Pala afirmă că Vlaicu-Vodă nu are nicio putere. Este lăsat doar să creadă că e domnitor de către doamna Clara, care conduce țara cu adevărat. Moș Neagu amintește că boierii o urăsc pe doamna Clara. Ei nu mai vor să fie conduși de o femeie atât de rea.

Italianul rămâne în poiană ascuns în scorbura unui stejar bătrân. Vin Anca, fata doamnei Clara, și Mircea, amândoi din neamul Basarabilor. Mircea își declară dragostea. Anca amintește mereu de domnie și de rangurile pe care le poate avea. Ea îi amintește că s-a luptat cu vitejie. El se plânge că Vlaicu-Vodă, unchiul lui și fratele vitreg al Ancăi, are poate planuri să o mărite cu altul.

Apare Sanda și îi anunță că vin spre ei niște bărbați înarmați, apoi pleacă. Anca și Mircea se ascund după niște stânci. Pala iese din scorbură să își îndrepte trupul. Se ascunde iar, ca să audă ce vorbesc bărbații sosiți în poiană.

Are loc o discuție între Costea Mușat, Groza Moldoveanul, călugărul Nicodim, alți boieri.  Se referă la Moldova rămasă fără domn, dar și la Țara Românească. Aceasta era condusă doar cu numele de Vlaicu-Vodă și în fapt de doamna Clara. Mama vitregă îl trădase pe Vlaicu și închinase țara craiului ungur și papei de la Roma. Oamenii sunt nemulțumiți și vor să-l dea jos pe Vlaicu. Costea le spune că acesta e credincios țării și așteaptă un moment prielnic.

Groza și Costea spun că Vlaicu își va arăta adevăratele intenții atunci când va afla cererea Moldovei de a-și păstra credința și de a-l primi ca domn pe Mircea Basarab. Toți se bucură că a fost ales Mircea, fiindcă toți îl apreciază.

Oamenii încep să plece, dar unul îl descoperă pe Pala ascuns în scorbură. El spune că fusese trimis de doamna Clara să spioneze. Ei vor să îl ucidă, fără să țină seama de tinerețea lui. Pala imploră milă și se smulge pe nesimțite din mâinile celor care îl prinseseră. Scoate spada și se luptă, strigându-l în ajutor chiar pe Mircea. Acesta apare de după stânci, stârnind uimirea celorlalți.

Mircea le cere socoteală celor prezenți pentru atacul asupra lui Pala. Ei motivează că acesta îi spionase. Secretele lor aveau să fie aflate de doamna Clara. Costea și Groza i se închină numindu-l ”Măria Ta”. Uimindu-l, îi spun că i-au destinat coroana Moldovei, ca să-i apere credința ortodoxă. 

Mircea se teme, în sinea lui, că va pierde dragostea Ancăi, dacă va lupta împotriva mamei sale. Cei doi văd că Mircea se codește. Nicodim arată cum cauza Moldovei este chiar cauza credinței ortodoxe, amenințată de catolicism.

Mircea refuză coroana Moldovei și ceilalți pleacă. Rămâne doar Pala, care îi arată că i-a rămas iubirea Ancăi.

Sursa foto

Urmează Vlaicu-Vodă (2)