UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (22)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XLI Excomunicarea

Deodată, fetița Yankeului începe să se simtă rău. În timp ce o veghează, el își amintește cât de fericit fusese de când se căsătorise cu Sandy. Între ei era nu numai dragoste, ci și o prietenie adevărată. Sandy mersese până acolo că îi pusese fetiței numele pe care îl rostea el adesea în somn: ”Alo-Centrala”. Ea credea că e numele celei pe care o iubise el în secolul XIX. Yankeul se abținuse să-i spună ce înseamnă, dar îi fusese și mai dragă pentru asta.

După două săptămâni și jumătate, fetița își revine. Abia atunci, cei doi părinți își dau seama că vasul trimis după știri și provizii nu revenise. Yankeul descoperă că dispăruseră toate vasele din port. Împrumută un vas de la regele francez și ajunge pe coasta engleză.

În portul Dover sunt câteva vase, dar nu este nimeni pe ele. Nici pe străzi nu se află nimeni. Yankeul observă că, într-o clopotniță, clopotul este învelit cu un giulgiu negru. Înțelege că asta înseamnă excomunicarea. Se îndreaptă spre Camelot și, pe drum, vede că oamenii merg singuri, tăcuți, cu ochii în pământ.

Trenurile au dispărut. Camelot este scufundat în beznă. Până atunci fusese orașul cel mai bine iluminat cu electricitate. Străzile sunt goale, iar la poarta castelului regal nu se află niciun paznic.

Capitolul XLII Război

Yankeul îl găsește pe Clarence, care îi povestește ce se întâmplase. Sir Launcelot îi supărase rău pe doi nepoți ai regelui Arthur. Ca să se răzbune, ei îi spuseseră regelui ceea ce știa toată lumea, în afară de el: regina Guenever îl înșela cu sir Launcelot. Regele se înfuriase, cavalerii se împărțiseră în două tabere, una de partea regelui, una de partea lui sir Launcelot. Se pornise un război civil, în care muriseră cei mai mulți dintre cavaleri și însuși regele Arthur.

Biserica profitase de acest război crunt și luase stăpânirea regatului. Îl excomunicase pe Yankeu și atrăsese toți cavalerii rămași de partea ei. Oamenii de rând reveniseră la superstițiile lor și nu l-ar fi ajutat pe Yankeu de frica excomunicării. De partea lui rămăseseră numai vreo șaizeci de oameni.

Clarence se pregătise pentru un asediu, ascunsese încărcături de dinamită în toate punctele importante, iar firele fuseseră trase în peștera în care întemeiaseră ei prima uzină electrică. Făcuse o rețea electrică și în jurul peșterii, pentru cazul în care ar fi fost atacați chiar acolo. Pregătise și tunul și torpilele.

Yankeul consideră că este momentul să treacă la ofensivă. Scrie un document în care proclamă republica și semnează ”Șeful”. Îi cere apoi lui Clarence să-l multiplice și să-l răspândească pretutindeni.

* * *

Urmează Un yankeu la curtea regelui Arthur (23)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!