basm de WILHELM HAUFF
Soția sultanului s-a purtat frumos cu prințul cel neadevărat. I-a dat impresia lui Labacan că îl recunoaște ca fiu și așa l-a îmbunat pe sultan. Acestuia îi păruse rău că o supărase cu vorbele lui, așa că a acceptat rugămintea ei. Voia să fie puși amândoi tinerii să coasă câte un caftan și o pereche de șalvari. Sultanul a râs întâi de dorința ei, dar până la urmă i-a îndeplinit-o.
Cei doi tineri au primit mătase, foarfece, ac și ață și au stat închiși în câte o odaie timp de două zile. În cea de-a treia zi, au fost duși înaintea sultanului și sultanei. Labacan le-a înfățișat un prea-frumos caftan. Omar le-a aruncat înainte mătasea și foarfecele, strigând că el fusese învățat să călărească și să mânuiască sabia, nu să coasă. Soția sultanului s-a bucurat că adevărul ieșise la iveală, dar sultanul tot nu a crezut.
Sultanul s-a dus la zâna bună numită Adolzaida. Ea i-a dat două cutii și i-a spus că sunt pentru cei doi tineri, dar să-i lase pe ei să aleagă. Cutiile erau din fildeș, împodobite cu aur și perle. Pe capacele lor erau inscripții incrustate în diamante. pe una scria ”Cinste și slavă”, pe cealaltă ”Fericire și bogăție”.
La palat, l-au chemat întâi pe cel despre care sultanul credea că este fiul lui. Labacan a ales cutia pe care scria ”Fericire și bogăție”. L-a pus să stea deoparte și a pus cutia la loc, lângă cealaltă. L-a chemat pe Omar, iar acesta a ales cutia pe care scria ”Cinste și slavă”. Sultanul a poruncit apoi să fie deschise cutiile, dar ele s-au deschis singure. În cutia aleasă de Omar se aflau o coroană mică de aur și un sceptru mic. În cutia aleasă de Labacan se aflau un ac și o ață.
Sultanul a scos din cutie coronița, care a început să crească până când a ajuns la mărimea normală. A luat-o și a pus-o pe capul lui Omar. Pe Labacan l-a izgonit din țara lui, dându-i cutia pe care o alesese.
Ajuns înapoi în Alexandria, Labacan a alungat gândurile de mărire și fumurile pe care le avusese. A vândut cutia prețioasă și, cu banii luați, și-a deschis o croitorie. A avut marea surpriză că acul de cusut cosea singur, iar ața nu se termina niciodată, fiindcă erau darul unei zâne bune. Încet, încet, Labacan, prințul cel neadevărat, a devenit mulțumit de viață și a strâns ceva bani, câștigând astfel ceea ce alesese, ”Fericire și bogăție”, într-o măsură mulțumitoare pentru un croitor.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Prințul cel neadevărat”
Citește și alte povestiri pe scurt după basmele lui W.Hauff:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !