basm de WILHELM HAUFF
Într-un oraș din Germania trăiau un cizmar și soția lui, împreună cu fiul lor, Iacob. Acesta era un băiat de doisprezece ani, voinic și chipeș, cu o purtare plăcută.
Nevasta cizmarului vindea legume și fructe în piață și băiatul o ajuta. De multe ori ducea cumpărăturile acasă la mușterii. Întotdeauna era bine răsplătit, fiindcă toată lumea îl plăcea.
Într-o zi, la taraba mamei se opri o bătrână zdrențăroasă și urâtă, cu un nas ascuțit și coroiat. Își băgă mâinile cu degete subțiri și lungi, ca de păianjen, prin coșurile femeii. Se plânse de toate verdețurile că ar fi proaste.
Vorbele bătrânei îl supărară pe micul Iacob. El izbucni, strigându-i că întâi și-a băgat degetele urâte și negre în verdețuri, strivindu-le, apoi le-a dus la nasul ei lung, ca nimeni să nu se mai apropie de marfa lor. Bătrâna răspunse că va avea și el un nas lung, încovoiat peste bărbie.
Băiatul îi strigă apoi să nu-și mai clatine capul urât căci i se va frânge gâtul de subțire ce e. Atunci bătrâna îi spuse că el nu va avea gât de loc, ca să nu-i cadă capul de pe trupul ce va fi mititel. Mama lui Iacob îi spuse atunci să nu mai vorbească așa, să cumpere ce are nevoie și să plece. Bătrâna luă niște verze și ceru ca băiatul să i le ducă acasă.
Deși îi era groază de bătrână, Iacob o ascultă pe mama sa. Plecă împreună cu femeia, ducând legătura cu verzele. Batrana locuia foarte departe, într-o mahala a orașului. Intrară într-o căsuță dărăpănată. Iacob rămase uimit când văzu ce bogăție și frumusețe erau înăuntru. Femeia fluieră tare dintr-un fluieraș de argint. Pe scări alergară iute în două labe câțiva cobai încălțați cu coji de nucă, îmbrăcați ca oamenii și cu pălărioare pe cap. Îi aduseră stăpânei papucii, o pereche de coji de nucă de cocos.
Bătrâna îl trase de mână pe Iacob până în bucătărie. Acolo îl sili să stea pe o canapea și să aștepte până îi gătește ea o supă, despre care îi spuse că nu o va uita toată viața lui. Baba fluieră iar și veniră iute cobai-bucătari și veverițe, îmbrăcate cu șalvari și cu fesuri verzi de catifea pe cap, ajutoare de bucătar. Aduseră tot ce trebuia și, în scurtă vreme, baba puse în fața lui Iacob o ceașcă cu supă.
Supa cu verdețuri mirosea ciudat, dar îmbietor. Când o gustă, Iacob descoperi că e minunată. O sorbi până la ultima picătură, îl cuprinse o toropeală și adormi.
* * *
Sursa foto
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !