basm de OSCAR WILDE
După ce a început primăvara și au înflorit florile prin grădini, Hugo, Prietenul credincios, a luat un coș mare și s-a dus în vizită la Hans. Acesta era necăjit că își vânduse roaba și nu avea cu ce să ducă florile la târg. Hugo i-a promis că îi dă roaba cea veche. Era ea cam stricată, dar Hans a spus că o repară el, cu o bucată de scândură pe care o avea în casă.
Invocând prietenia dintre ei și faptul că urma să-i dea lui Hans roaba, Hugo a cerut pentru el bucata de scândură, apoi un coș plin cu brândușe, deși grădinarul avea nevoie de flori ca să le vândă. Așa a început un lung șir de cereri. Morarul i-a cerut apoi lui Hans să ducă un sac cu făină la târg în locul lui, deși omul avea de lucru în grădină. După aceea i-a cerut să îi repare acoperișul hambarului, apoi să-i ducă în ziua următoare oile la munte.
În numele prieteniei și al roabei pe care spunea că i-o va da, Hugo l-a transformat pe Hans în argatul lui. Omul era obosit și supărat că nu mai poate să își îngrijească grădina, dar morarul îl păcălea cu fel de fel de vorbe frumoase despre prietenie.
Într-o noapte, pe o furtună cumplită, Hugo a năvălit la Hans acasă și i-a cerut, în numele prieteniei și al roabei pe care urma să i-o dea, să se ducă după doctor. Băiatul lui căzuse de pe scară și se lovise rău. Doctorul a pornit călare, iar Hans în urma lui pe jos, prin întuneric. Grădinarul s-a rătăcit și s-a înecat în niște smârcuri. La moartea lui, morarul le-a spus tuturor că fusese prietenul credincios al lui Hans, că urma să-i dea roaba și acum nu mai are ochi să o vadă. Asta îi va fi învățătură de minte și nu va mai dărui nimănui nimic.
Șobolanul-de-apă i-a spus morocănos Mierlei că el nu vede tâlcul povestirii. S-a retras în vizuina lui, iar Rața și Mierla au rămas numai ele două. Mierla s-a mirat de reacția Șobolanului, căci doar îi spusese o poveste cu tâlc despre ”Prietenul credincios”. Rața a fost de părere că o poveste cu tâlc poate avea uneori efectul opus celui dorit.
Invocând prietenia dintre ei și faptul că urma să-i dea lui Hans roaba, Hugo a cerut pentru el bucata de scândură, apoi un coș plin cu brândușe, deși grădinarul avea nevoie de flori ca să le vândă. Așa a început un lung șir de cereri. Morarul i-a cerut apoi lui Hans să ducă un sac cu făină la târg în locul lui, deși omul avea de lucru în grădină. După aceea i-a cerut să îi repare acoperișul hambarului, apoi să-i ducă în ziua următoare oile la munte.
În numele prieteniei și al roabei pe care spunea că i-o va da, Hugo l-a transformat pe Hans în argatul lui. Omul era obosit și supărat că nu mai poate să își îngrijească grădina, dar morarul îl păcălea cu fel de fel de vorbe frumoase despre prietenie.
Într-o noapte, pe o furtună cumplită, Hugo a năvălit la Hans acasă și i-a cerut, în numele prieteniei și al roabei pe care urma să i-o dea, să se ducă după doctor. Băiatul lui căzuse de pe scară și se lovise rău. Doctorul a pornit călare, iar Hans în urma lui pe jos, prin întuneric. Grădinarul s-a rătăcit și s-a înecat în niște smârcuri. La moartea lui, morarul le-a spus tuturor că fusese prietenul credincios al lui Hans, că urma să-i dea roaba și acum nu mai are ochi să o vadă. Asta îi va fi învățătură de minte și nu va mai dărui nimănui nimic.
Șobolanul-de-apă i-a spus morocănos Mierlei că el nu vede tâlcul povestirii. S-a retras în vizuina lui, iar Rața și Mierla au rămas numai ele două. Mierla s-a mirat de reacția Șobolanului, căci doar îi spusese o poveste cu tâlc despre ”Prietenul credincios”. Rața a fost de părere că o poveste cu tâlc poate avea uneori efectul opus celui dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !