POVESTEA CÂNTECULUI. Povestire pe scurt (3)

basm ucrainian cules de VLADIMIR COLIN

După o clipă de liniște adâncă, se auzi cântecul pământului, al cerului și al apei, cântecul tuturor viețuitoarelor scăpate de stăpânirea posomorâtului călăreț. Numai glasul oamenilor nu se auzea, căci ei încă nu știau să cânte. Vaniușa coborî de pe munte. La malul apei îl aștepta Rusalca.

Fata îl duse la fundul apei, unde căzuseră Călărețul-de-Aramă și calul său. Îi spuse să sape chiar îl locul acela. Vaniușa găsi o ladă de aramă în care se aflau niște lucruri cum nu mai văzuse niciodată. Rusalca îi spuse că le vor duce la Stăpâna-lumilor-de-sub-pământ. Broasca țestoasă îl va învăța să folosească acele lucruri.

Flăcăul și fata se suiră în spinarea unui pește de aur. Acesta zbură cu ei prin aer, trecu apoi apa cea mare și zbură iar până la pomul uriaș din mijlocul câmpului cu iarbă albastră. Namila de unchi dormea sub pom. Vaniușa lăsă lângă el arcul și săgeata și porniră mai departe. Peștele de aur îi duse mai departe, până la broasca țestoasă. Flăcăul îi povesti acesteia tot ce se întâmplase și îi arătă lucrurile din lada de aramă. Broasca țestoasă îi spuse numele acelor lucruri: cobza, naiul, fluierul și altele. Îl lămuri că ele îi vor folosi ca să le dăruiască oamenilor cântece. Numai că trebuia să învețe cum se folosesc.

Un an a învățat Vaniușa la școala de cântece. Dascăli i-au fost frunzele albastre, florile de aur și de argint, păsările și apa din havuz. După alt an a devenit meșter mare și cânta mai frumos decât dascălii lui. Când îl auzea, Rusalca râdea și plângea, după cum era cântecul. Atunci țestoasa îi trimise la oameni.

Vaniușa și Rusalca au urcat scara până au ajuns în scorbură. S-au dus în sat, la casa părintească. Tatăl lui Vaniușa stătea trist pe prispă. S-a bucurat mult când și-a văzut feciorul și nora cea frumoasă. Tot satul s-a adunat în ograda lor. Voinicul a început să cânte. Întâi a cântat un cântec despre viața fără bucurii a bătrânului său tată. Toți au început să plângă. A început atunci să cânte un gopac (cântec de joc ucrainian) și toți au uitat tristețea și au început să joace.

Din ziua aceea cântecele s-au răspândit prin lume. Oamenii le-au cântat și la petreceri, și la munca câmpului, iar după aceea au apărut  și cântecele de luptă și de vitejie, pentru vremea în care dușmanii încercau să-i cotropească.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Povestea cântecului” 

Ai putea să mai citești:

• Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
• Omul de piatră de Nicolae Filimon
• Pasărea adevărului de Nicolae Batzaria

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !