basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN
Odată, un prinț sărac, dar frumos și vestit, se hotărî să se însoare. A ales-o chiar pe fata împăratului și s-a gândit să-i trimită întâi niște daruri alese.
Pe mormântul tatălui prințului se afla un trandafir care înflorea numai o dată la cinci ani. Făcea o singură floare, care mirosea atât de frumos încât cine îl mirosea uita de toate grijile sale.
Prințul avea și o privighetoare care cânta atât de frumos încât cine o asculta uita de toate supărările. Tânărul s-a hotărât să-i trimită în dar fetei împăratului trandafirul și privighetoarea.
Când a văzut trandafirul, fata împăratului s-a bucurat mai întâi, crezând că e lucrat de vreun meșter. Aflând că este natural, s-a bosumflat, cât pe-aci să plângă. A ascultat apoi privighetoarea. A fost încântată de cântecul ei, dar, când a aflat că e o pasăre adevărată, prințesa a cerut să i se dea drumul să zboare și a respins cererea prințului.
Atunci, prințul s-a mânjit pe față cu funingine ca să nu-l recunoască nimeni și s-a tocmit porcar la curtea împăratului. În cămăruța sărăcăcioasă pe care a primit-o, el a lucrat o oală minunată. Oala avea zurgălăi de jur împrejur și, când mâncarea din ea începea să fiarbă, zurgălăii începeau să cânte ”Augustine, ce-ai făcut? / Ai pierdut tot ce-ai avut!” Nu numai atât, dar cine punea degetul în aburii ce ieșeau din oală, afla pe loc ce mâncăruri se fierb în fiecare casă din oraș.
Ieșind la plimbare cu doamnele din suita ei, prințesa trecu pe acolo tocmai când oala cânta. Cântecul acesta știa să-l cânte și ea la pian, cu un deget, așa că voi să cumpere oala. Trimise o doamnă la porcar și acesta trimise vorbă că nu o vinde pe nimic altceva decât numai pe zece sărutări de la prințesă.
Prințesa nu avu încotro și le puse pe doamnele sale de jur împrejur, iar ea îl sărută pe porcar de zece ori. După aceea, s-au distrat toate aflând ce mâncăruri se fac în fiecare casă din oraș.
Porcarul a făcut apoi o zuruitoare, o morișcă. Când o învârtea, se auzeau toate valsurile și toate polcile din lume. Prințesa o voi și pe aceasta, dar acum porcarul voia o sută de sărutări. Fata n-a avut încotro. Le-a pus pe doamne în cerc, atente să numere sărutările, iar ea și porcarul s-au așezat în mijloc. Tocmai când era la a optzeci și șasea sărutare, i-a surprins împăratul. Văzuse înghesuiala aceea de doamne la cocina porcilor și venise să vadă ce se întâmplă.
Furios că fiică-sa se sărutase cu porcarul, împăratul i-a izgonit pe amândoi din împărăția lui. Porcarul și prințesa au trecut hotarul țării pe o ploaie grozavă. Prințesa plângea și se văita, acum îi părea rău că nu îl luase pe prinț de bărbat. Porcarul s-a dus după un pom, s-a șters pe față, și-a pus hainele de prinț și a apărut din nou în fața prințesei.
Prințul i-a spus prințesei că acum nu o mai vrea el, fiindcă nu prețuise trandafirul și privighetoarea, dar sărutase porcarul pentru niște jucării. A plecat la el acasă, iar prințesa a rămas să cânte : ”Augustine, ce-ai făcut? / Ai pierdut tot ce-ai avut!”
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Porcarul”
Ai putea să citești și alte povestiri după basmele lui Andersen:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !