povestire de GIB MIHĂESCU
Naratorul își amintește cum, într-un an din vremea copilăriei, în ajunul Crăciunului, urmărea înfrigurat cerul. Aștepta un nor de ninsoare care nu mai venea. Stârnindu-i revolta, fata din casă îi spunea să nu mai iasă atât de des din casă, fiindcă ar fi putut să răcească.
Înserarea venea din fundul curții, dinspre salcâm, împingând băiatul spre scara bucătăriei, unde se adunase toată lumea, așa, ca la tăierea porcului. Chiar când se hotărâse să intre, văzu primul fulg de zăpadă. Rămase afară să-l aștepte pe al doilea.
Fata din casă îl sili să intre în casă, amenințându-l că îl spune mamei. Mirosul cozonacilor și culoarea lor îi alinară băiatului supărarea. Târziu, când ieși din nou afară, fulgii de zăpadă cădeau valuri-valuri.
Băiatul nu putu să reziste și năvăli în casă, cu umerii acoperiți de zăpadă. Îi spuse mamei, dar mama îl potoli, trimițându-l la culcare.
A doua zi de dimineață băiatul se trezi iute și se repezi la fereastră. Era încă întuneric, dar se auzea un zgomot monoton care îl îngrozi. Își puse fel și fel de întrebări, nevenindu-i să creadă. Doar văzuse cu ochii lui fulgii de zăpadă, doar intrase în casă cu umerii ninși…
Încet-încet se lumina și băiatul văzu că nu mai era nici urmă de zăpadă. Ploaia cădea tot mai tare, bubuind pe șindrilele acoperișurilor.
La masa de prânz, la petrecere, în cântecul lăutarilor, bunicul își aminti admirativ de iernile de altădată. Zăpada acoperea casele, iar lupii veneau până în mijlocul târgului.
În timp ce povestea, îl privea pe băiat, mirându-se de iernile jilave de acum. Băiatul înțelegea din privirile lui că iernile frumoase se duceau odată cu cei bătrâni. El se întreba mâhnit de ce oare începeau tocmai cu el aceste ierni jilave și Crăciunurile posomorâte.
Seara, petrecerea reîncepu. De această dată, la masă erau numai bătrâni, în afară de băiat și de părinții lui. Ei povesteau despre vremurile fericite de altădată, vremuri pe care băiatul le vedea înlocuite de noapte, ploaie și frig. Începu să plângă, neînțeles de mama sa, care credea că îi făcuse rău frigul în care stătuse cu o zi înainte.
Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Ierni jilave”
Sursa fotoAi putea să mai citești:
- Copiii de Anton CehovVanka de Anton Cehov
- Copii orbi de Edmondo de Amicis
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !