povestire de ANTON PAVLOVICI CEHOV
Părinții erau plecați de acasă. În sufragerie se aflau copiii cei mai mici, Grișa, Ania, Alioșa și Sonia, împreună cu Andrei, băiatul bucătăresei. Acasă mai era și Vasea, fratele mai mare. El stătea în salon. Dădaca și bucătăreasa se aflau în bucătărie.
Copiii stăteau în jurul mesei și jucau loto. Masa era plină de numere, de hârtiuțe și coji de nucă. În fața fiecăruia se aflau câte două cartoane și o grămăjoară de pătrățele de sticlă pentru acoperit numerele. În mijloc stătea o farfurioară cu cinci monede de o copeică. Jucau pe bani și miza era o copeică.
Fiecare dintre copii juca însuflețit de un anume sentiment. Grișa, un băiețel de nouă ani, era lacom de bani. În capul lui se învârteau fel de fel de calcule și grija că s-ar putea să nu câștige. Ania, o fetiță de opt ani, se temea și ea să nu câștige altul. Ea, însă, voia să câștige așa, din amor-propriu, nu pentru bani. Sonia, o fetiță de șase ani, juca de plăcere. Ea se bucura indiferent de cine câștiga. Alioșa, cel mai mic, era bucuros că nu e trimis la culcare și nici lui nu-i păsa cine câștigă. El stătea la joc din plăcerea de a-i vedea certându-se pe ceilalți. Nici lui Andrei, băiatul bucătăresei, nu-i păsa cine câștigă, el se desfăta privind numerele.
Copiii strigau numerele pe rând, în afară de Sonia și Alioșa, cei mai mici. Unora dintre ele le-au dat porecle, și așa le strigau, amestecate. Sonia câștigă, apoi, la jocul următor, câștigă Grișa. Andrei rămase fără bani. Spuse în șoaptă că nu mai poate juca. Soniei i se făcu milă, văzându-i privirea chinuită, și îi împrumută ea bani.
În scurt timp, Andrei și Alioșa se luară la ceartă. Cei doi își traseră chiar și palme. Începură să plângă. Începu și Sonia să plângă, fiindcă nu putea să suporte certurile. După cinci minute, însă, cearta fu uitată.
Veni și Vasea și voi să joace și el. Avea o rublă întreagă, dar nimeni nu voi să-l primească în joc cu rubla. Se duse la bucătărie, să ia mărunțiș de la servitori. Nici aceia nu aveau copeici. Îi ceru lui Grișa zece copeici în schimbul rublei, Grișa nu avu încredere. Noroc cu Sonia, care spuse că pune ea miza pentru Vasea.
Abia începu jocul și Grișa îl întrerupse. Îi căzuse o copeică pe jos. O căutară cu toții pe sub masă. Într-un târziu, copeica fu găsită. Când să reia jocul, descoperiră că Sonia adormise cu brațele pe masă și capul sprijinit de ele. O conduseră în patul mamei. Peste cinci minute, dormeau toți copiii, grămadă. În jurul lor, copeicile, de care nu le mai păsa. Aveau să redevină prețioase numai la jocul următor.
Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Copiii”
Citește și alte povestiri după Anton Cehov:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !