basm de PETRE ISPIRESCU
Era odată un moș care s-a însurat a doua oară, cu o babă. Fiecare avea câte o fată. Se dusese vestea despre fata moșului cea cu minte și vrednică, în timp ce fata babei era tare leneșă. Deși fata moșului făcea toată treaba în casă, baba nu o putea suferi și se certa toată ziua cu moșul ca să-și gonească fata de acasă.
Într-o seară, ca să-i găsească pricină fetei moșului, baba turnă apă pe vatră și stinse focul. Dimineață, când fata voi să aprindă focul, nu mai era nici o scânteie. De frica babei, fata moșului se sui pe bordei și se uită în toate părțile ca să zărească vreun foc. Văzu ceva în depărtare, așa că porni la drum.
Pe drum, fata moșului cea cu minte întâlni o grădină părăginită care îi ceru să-i curețe pomii de omizi, un puț care îi ceru să îl curețe și pe el, apoi un cuptor care îi ceru să îl lipească, să îl repare. Fata făcu acestea cu dragă inimă și își văzu de drum. Ajunse la căsuța în care stătea Sfânta Vineri și bătu la poartă.
Sfânta Vineri o primi pe fată, iar aceasta, temându-se să se mai întoarcă acasă, se tocmi slujnică acolo. Trebuia să hrănească puii sfintei, care se aflau în curte, cu mâncare nici prea caldă, nici prea rece, apoi să deretice prin casă. Sfânta Vineri plecă la biserică, iar fata făcu ce îi spusese, chiar dacă puii erau niște balauri, șerpi, șopârle și alte vietăți asemenea. Când se întoarse, Sfânta Vineri îi întrebă cum a fost mâncarea, iar animalele se arătară foarte mulțumite.
După un timp, fetei i se făcu dor de casă și ceru voie să plece. Sfânta Vineri îi spuse că întâi vrea să îi dea răsplata pentru munca ei. Prin fața casei avea să curgă o apă pe care vor veni plutind felurite lăzi și cutii. Ea să-și aleagă una și aceea îi va fi simbria (leafa). Veniră lăzi și cutii, unele mari și altele mici, unele simple și altele bogat împodobite. Fata mosului cea cu minte alese o cutie mică și simplă și plecă spre casă.
Pe drum, cuptorul pe care îl lipise îi dădu pâine caldă de mâncat, puțul îi dădu apă rece de băut, iar grădina îi dărui poame coapte. Acasă, îl găsi pe moș tare necăjit de dorul ei. Îi povesti tot ce făcuse, apoi se uitară în cutie. Era plină cu mărgăritare (perle) și pietre prețioase, cu ii (bluze din portul popular românesc) cusute cu fluturi de aur și catrințe (fuste din portul popular românesc) făcute din mătase.
Baba, pizmuind norocul fetei moșului, o trimise și ea pe fata ei către Sfânta Vineri. Fata babei le spuse grădinii, puțului și cuptorului că nu are de gând să-și murdărească mâinile și să se ostenească numai ca să le dea îngrijiri și merse mai departe până când ajunse la casa Sfintei Vineri. Sfânta o primi și pe ea ca slujnică, dar fata babei opări cu mâncare fierbinte gâturile animalelor și făcu mare harababură prin casă.
Când să plece înapoi acasă, fata babei avu și ea de ales dintre lăzile și cutiile ce veneau pe apă. Ea alese o ladă, cea mai mare și mai frumoasă. Sfânta Vineri îi spuse să nu deschidă lada decât acasă, când va fi numai cu mama ei. Fata plecă și, trecând pe lângă cuptor, văzu pâine caldă, dar nu primi. Nu primi nici apă rece de la puț, nici fructe sau umbra copacilor din grădină, așa că ajunse moartă de foame, de sete și de căldură.
Fata babei îi făcu semn mamei sale să îi dea afară pe moș și pe fata lui. Deschiseră apoi lada și ieșiră din ea balauri, șerpi și alte lighioane cărora ea le arsese gâtlejurile. Acestea le mâncară pe loc pe babă și pe fata ei. Iar fata moșului cea cu minte se mărită cu unul dintre cei mai arătoși flăcăi din sat și au trăit mulți ani fericiți.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Fata moșului cea cu minte”
Sursa fotoAi putea să citești și alte povestiri după basmele lui Petre Ispirescu:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !