LUPUL CEL NĂZDRĂVAN ȘI FĂT-FRUMOS (1)

basm de Petre Ispirescu

      Un împărat avea pe lângă palat o grădină minunată. El iubea florile și îi plăcea mult să le îngrijească. Mândria grădinii sale era un măr cu totul și cu totul de aur. Într-o zi, mărul înflori, apoi făcu fructe și până seara avu mere de aur pârguite.

     A doua zi, de dimineață, împăratul merse în grădină să culeagă merele, dar fuseseră culese de cineva. Mărul era din nou înflorit. Făcu iar mere de aur care dădură în pârg până seara. A doua zi merele dispăruseră, iar pomul era din nou înflorit.

    Împăratul puse paznici la grădină, să-i prindă pe hoții care culegeau merele noaptea. Paznicii nu reușiră. Atunci cei trei fii ai împăratului îl rugară să-i lase și pe ei să stea de pază la mărul de aur. Nici fiul cel mare, nici cel mijlociu nu făcură nimic. Pe la miezul nopții îi luase somnul, iar hoții furaseră liniștiți merele.

    Fiul cel mai mic, Făt-Frumos, se duse și el. Își luă arcul și săgețile și se așeză în picioare pe un butuc. Adormi de vreo două ori, dar căzu de pe butuc și se trezi, așa că somnul îi fugi.

     Spre dimineață auzi un zgomot ca un fâlfâit de pene. Trase trei săgeți spre pom și auzi din nou fâlfâitul, semn că pasărea își luase zborul. Se apropie de pom și găsi jos două pene de aur. În pom mai erau câteva mere de aur. Făt-Frumos le culese și i le duse împăratului. Lăsă penele de aur în grija împărătesei, mama lui, își luă bani și haine, arme și un rob credincios și plecă să caute hoțul.

     Cei doi merseră cale lungă, până când ajunseră într-o pădure deasă. Aici întâlniră un lup mare, cu fruntea de aramă. Făt-Frumos se pregăti să îl săgeteze, dar lupul năzdrăvan îi ceru să-l cruțe, că îi va fi de ajutor.

     Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos se înțeleseră între ei. Făt-Frumos lăsă arcul și săgeata jos, iar lupul îi spuse tânărului că hoțul era împăratul păsărilor. Îi dădu un merișor lui Făt-Frumos și îi spuse ca, atunci când va avea nevoie de ajutorul lui, să se uite la merișor și să se gândească la el, iar el își va face imediat apariția.

     Făt-Frumos luă merișorul, mulțumi și porni mai departe. Ajunse la cetatea în care împăratul cetății avea în grădina sa o colivie de aur. Tânărul își dădu seama că aceea trebuie să fie colivia împăratului păsărilor. Seara, sări zidul în grădină și puse mâna pe colivie. Pasărea țipă și veniră de pretutindeni o sumedenie de păsări. Toate țipau așa de tare că îi treziră pe slujitorii împărătești. Aceștia îl prinseră pe Făt-Frumos și îl duseră în fața împăratului.

* * * 

Sursa foto

Urmează Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos (2) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !