legendă rusească repovestită de Al.Mitru
Bătrânul cneaz Sviatoslav de la Kiev se întrebase mereu ce o fi cu cneazul Igor, ce o fi făcut în lupta cu poloveții. Acum primi cu mare durere vestea despre înfrângerea suferită de cneazul Igor și oastea lui. Ceru cnejilor să își unească oștile. Să pornească la luptă pentru a alunga pentru totdeauna dușmanul de pe pământurile rusești. Se adună astfel marea oaste a lui Sviatoslav. Aflând aceasta, poloveții începură să se retragă spre mare.
Iaroslavna se afla în cetatea Putivl. Era bolnavă de durere și de dor și lăsase conducerea treburilor pe seama fratelui său. Galițchi, știind că Igor este în robie, i-a alungat de la curte pe oamenii acestuia. A adus în loc oameni de nimic, dezmățați și fără căpătâi. S-a pus pe petreceri și a răpit cea mai frumoasă fată din cnezat. Oamenii au aflat și s-au înfuriat, mai ales femeile. S-au dus la palatul lui Galițchi, dar acesta a pus să fie lovite cu biciul și alungate.
Femeile se duseră atunci la Iaroslavna. Mare îi fu mirarea lui Galițchi văzând-o pe sora lui că intră în sala în care petrecea. Iaroslavna eliberă fata și îl alungă dincolo de hotare pe fratele ei. Pe oamenii lui puse să-i închidă, ca să fie judecați când se va întoarce Igor.
Nu după multă vreme sosi vestea că se apropie poloveții, conduși de hanul Gza. Oamenii din cetatea Putivl pregătiră arme, ulei încins și apă fiartă, bolovani și lemne pentru a le arunca de sus în capul celor ce vor ataca zidurile cetății. Rezistară zile în șir, dar se împuținară toate, și săgețile, și uleiul, și lemnele, și hrana pentru oameni. Noroc că hanul Conceac îi trimise vorbă hanului Gza să plece imediat de acolo cu oastea lui, căci se apropia oastea cneazului Sviatoslav. Împotriva dorinței sale de a cuceri cetatea, Gza plecă și se uni cu oastea lui Conceac pe malurile fluviului Don, unde trăiau în corturi poloveții.
Hanul Conceac avea o fată, făcută cu o rusoaică. Fetei i se spunea Conceacovna, după numele tatălui său. Frumoasei și tânărei Conceacovna, privind prizonierii ruși când fuseseră aduși în lanțuri, îi plăcu Vladimir, fiul cneazului Igor. Ceru îngăduința de a îngriji rănile cnejilor. Ceru apoi îngăduința ca ei să se poată mișca liber printre corturi, astfel că se întâlni cu ușurință cu Vladimir.
Cei doi tineri se îndrăgostiră unul de celălalt. Când află acest lucru, cneazul Igor își spuse că ar fi o crimă să îngăduie ca fata dușmanului Rusiei să devină soția fiului său. Conceac veni el însuși la cortul prizonierilor și îi propuse lui Igor să își unească copiii și ei să devină aliați. Igor îl refuză hotărât. Hanul porunci atunci să nu mai fie lăsați să umble printre corturi.
Ovlur, un poloveț creștin, care îi era dator cneazului Igor, veni în taină și-i propuse cneazului să îl ajute să fugă din robie. Se spune că acesta nu s-a învoit, căci nu îl lăsa inima să-i lase robi pe ceilalți, iar el să fie liber.
La Putivl, Iaroslavna se sui pe zidurile cetății și plânse de dorul soțului ei, rugând natura s-o ajute: un cuc, vântul, Niprul și chiar soarele.
Cneazul Igor, ajutat de Ovlur, încercă să fugă cu ai lui într-o noapte. Strigătele de jale ale Conceacovnei îi treziră pe poloveți. Aceștia îi prinseră pe fugari, dar nu și pe Igor (unii spun că a fugit doar el, cu ajutorul lui Ovlur). Ajutat de păsări, de vânt și de ape, cneazul Igor izbuti să ajungă la ai lui. O îmbrățișă cu drag pe Iaroslavna, care îl adusese înapoi. Le spuse apoi oamenilor că se va uni cu ceilalți cneji, sub conducerea marelui cneaz Sviatoslav, și se vor duce să-i elibereze pe cei aflați în robie.
Sfârșitul povestirii pe scurt a legendei despre Cneazul Igor
Mai poți citi și alte povestiri după marile legende ale lumii:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !