CNEAZUL IGOR ȘI OASTEA LUI (1)

legendă rusească repovestită de Al.Mitru

În urmă cu vreo opt-nouă sute de ani cnezatul Novgorod-Seversk era condus de cneazul Igor. Erau așteptați soli trimiși de cneazul Sviatoslav din Kiev. Oamenii sperau ca între cneji să se încheie o înțelegere. Voiau să se poată apăra, uniți, de atacurile poloveților (cumani, popor de origine turcă).

Solii din Kiev sosiră și ajunseră în fața cneazului Igor. Îi amintiră întâi că refuzase să i se alăture lui Sviatoslav cu un an înainte, în lupta împotriva poloveților. Acum, marele cneaz îl chema din nou. Poloveții voiau să le răpească pământurile, să ia în robie femeile și copiii, să le reteze calea de negoț către Bizanț.

Cneazul Igor respinse și de această dată chemarea la unire. I se părea că ea ascunde dorința marelui cneaz de a fi slăvit numai el și de a aduce faimă numai Kievului. Când solii plecară, oamenii îi întrebară ce  hotărâre a luat cneazul lor. Se întristară când aflară că el nu a înțeles că în unire stă puterea.

Cneazul fusese însurat cu o femeie care îi dăruise trei fii. Prima lui soție murise, iar acum era însurat de numai un an cu Iaroslavna, numită așa după numele tatălui său, Iaroslav. Deși foarte tânără, a doua soție era foarte înțeleaptă. Îl sfătui pe Igor să se unească cu ceilalți cneji. Acesta, însă, visa să îi învingă el singur cu oastea lui pe poloveți și să deschidă un nou drum pentru negoțul cu Bizanțul. Astfel, slava numelui său o va întrece pe aceea a marelui cneaz Vladimir, cel din vechime. Iaroslavna îi aminti că Vladimir fusese cel mai mare fiindcă îi unise pe toți rușii în jurul său. Igor avea dorința ca el să reușească singur. Lăsă cnezatul și pe Iaroslavna, în grija fratelui acesteia, Galițchi, și se pregăti de drum.

Igor porni cu oastea lui, alături de câteva pâlcuri de coui, din niște triburi mongole. Îl ajutau să conducă Vladimir, fiul său cel mare, Vsevolod, fratele său și Sviatoslav, nepotul cneazului de la Novgorod. Poloveții erau conduși de hanii Conceac și Gza.

În timp ce mergeau, se petrecu o eclipsă care îi cam îngrijoră pe oșteni. Ei o socotiră un semn rău. Igor le vorbi oștenilor și trezi în ei dorința de a nu fi mai prejos decât înaintașii lor. Ajunși la apa Siurliei, rușii îi atacară pe poloveți. Lupta se sfârși cu izbânda oamenilor lui Igor. Noaptea poloveții îi atacară prin surprindere. Rușii luptară cu vitejie, mulți își găsiră moartea în luptă, iar ceilalți fură luați robi. Robi erau Igor și fiul său, Vladimir, robi erau Sviatoslav cel tânăr și Vsevolod.

* * *

Sursa foto

 Urmează Cneazul Igor și oastea lui (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !