TRISTAN ȘI ISOLDA. Povestire pe scurt (3)

Legendă britanică repovestită de Alexandru Mitru.

Tristan, îndurerat, cu sufletul plin de iubire, se supuse neîndurătoarelor legi cavalerești. Se îmbarcă cu câțiva cavaleri pe o corabie spre Irlanda, în chip de neguțători. În Irlanda aflară că acolo era un balaur ce mânca în fiecare zi câte o fată. Regele hotărâse să-și dea fata de nevastă celui care va ucide balaurul. Tânărul îl ucise. Căzu apoi la pământ, amețit de miasmele ce le scosese monstrul prin răsuflarea lui. Fu dus la palat și îl îngriji chiar Isolda.

Fericită, fata îl recunoscu pe cântărețul găsit pe mare. În timp ce el zăcea, ea îi curăță hainele și armele. Zări o știrbitură pe tăișul săbiei. Își aminti că în capul unchiului ei Morholt se găsise o bucățică din sabia care îl ucisese. Aduse bucățica. Se potrivea perfect la sabia tânărului. Isolda își dădu seama că era prințul Tristan, cel dușmănit de irlandezi.

Tatăl Isoldei află de la Tristan că a venit să o ceară pe fată de soție pentru unchiul lui. Astfel, fata lui va deveni regina Cornwalului. Se făcu pe loc nunta dintre Isolda și Marc - reprezentat de nepotul său, Tristan.

Îndurerați, Tristan și Isolda porniră pe mare către Tintagil. Acolo, Isolda fu regină, iar Tristan un baron ce respecta legile cavalerești. Totuși le plângea sufletul la amândoi. Un dușman al lui Tristan și-a dat seama de asta și l-a făcut bănuitor pe regele Marc. Acesta i-a cerut lui Tristan să părăsească țara. Dar cei doi trebuiau să-și ia bun-rămas. Regele știa asta și îi pândi când se întâlniră în ascuns. Fu mulțumit când îi auzi vorbind cu nevinovăție. Ei își luară rămas bun pentru totdeauna. Regele se rușină și îi ceru lui Tristan să nu mai plece. Totuși, îi ceru să nu vorbească cu regina decât în prezența lui.

Regele stătea la pândă în continuare. Odată plecă cu toți cavalerii, mai puțin Tristan. Acesta încercă să vorbească cu Isolda. Regele și cavalerii, reîntorși fără veste, îi surprinseră. Tristan reuși să fugă. Pe Isolda, regele nebun de mânie o dădu leproșilor. Tristan sări și o eliberă, fugind cu ea în pădure. Tristan si Isolda trăiră acolo vreo doi ani. Un călugăr îl convinse apoi să i-o ducă înapoi pe Isolda regelui Marc, care era gata să-i ierte.

Tristan porni să cutreiere prin lume, fără a putea să-și scoată iubirea pentru Isolda din inimă. Ajunse la regele Arthur. Deveni unul dintre cavalerii săi, luptând în toate războaiele sale. S-a mai dus, în ascuns, de trei ori să o vadă pe iubita inimii lui. A treia oară regele Marc află. Puse un om să-l săgeteze pe Tristan cu o săgeată otrăvită. Așa se întâmplă și Tristan simți că i-a venit vremea să moară. El îi trimise veste Isoldei să vină să își spună rămas bun.

Isolda veni, orice ar fi spus soțul ei. Veni și muri alături de Tristan. Au fost înmormântați la Tintagil, el fiind nepotul regelui, iar ea find regina. De pe mormintele lor a răsărit câte un trandafir. Cei doi trandafiri s-au îmbrățișat. Regele a poruncit să fie tăiați. Ei au crescut mereu și mereu, până când i-au lăsat în pace. Iubirea dintre Tristan și Isolda a biruit până la urmă.

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendei ”Tristan și Isolda”

După Marile legende ale lumii, de Al.Mitru, mai poți citi următoarele povestiri:

• Ghilgameș
• Cidul

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !