25 aprilie 2018

GHILGAMEȘ

Legendă asiriană repovestită de Alexandru Mitru.

După o tinerețe zbuciumată, Ghilgameș descoperă prietenia adevărată, dar prietenul său, Enkidu, moare. Ghilgameș caută floarea nemuririi, trimis de Uta-Napiștim. El află însă că oamenii nu pot fi nemuritori.

Cu aproape cinci mii de ani în urmă trăia regele Ghilgameș. El domnea peste Uruk, în Mesopotamia, pe unde se află Irak-ul de astăzi. 
Ghilgameș se urcase pe tron când era tânăr  și  în primii ani ai domniei sale fusese tare lipsit de înțelepciune. Dăduse o mulțime de petreceri lipsite de rușine și măsură și își trudise atât de mult supușii să îi ridice temple, palate, ziduri de cetate, încât aceștia se rugară zeilor să îi ajute. 

Zeii se gândiră să făurească un uriaș, căci și Ghilgameș avea o statură mândră, și să-i facă să se înfrunte, ca să-l mai potolească pe rege. Așa a apărut uriașul Enkidu. 
Ajuns în Uruk, Enkidu îl provocă la luptă pe Ghilgameș, dar niciunul nu era mai puternic sau mai iscusit decât celălalt. După mult timp, Ghilgameș reuși să-l îngenuncheze pe Enkidu, dar, pentru că înțeleseseră că sunt aproape la fel de puternici, legară o mare prietenie.
Și au făptuit împreună multe vitejii…Au răpus monstrul Humbaba din Pădurea Cedrilor, apoi au tăiat și cedrii, fiindcă în ascunzișurile din pădurea aceea monstrul ținuse prizonieri mulți oameni. Au ucis Taurul Ceresc, venit să pustiască țara și să distrugă oamenii. Dar taurul fusese trimis înadins de niște zei ce nu-l iubeau pe Ghilgameș. Supărați că animalul fusese omorât, zeii au hotărât să-i pedepsească pe rând pe cei doi prieteni.
Enkidu  se îmbolnăvi de moarte, iar Ghilgameș,  îndurerat,  plecă să caute Nemurirea și Tinerețea veșnică. Întâi trebuia să ajungă la Uta-napiștim, străbunul lui cel înțelept. Merse mult timp și în cale întâlni multe primejdii și mulți dușmani, dar până la urmă ajunse la străbunul lui. Acesta îi spuse că pe fundul mării crește o plantă asemănătoare unui trandafir, una singură. Cine o mănâncă nu mai moare și nu mai îmbătrânește.
Bucuros că își va aduce prietenul înapoi din lumea morților, Ghilgameș se aruncă  în mare și culese floarea fermecată. Porni iute înapoi, spre Uruk. La un popas, însă, în timp ce se scălda în undele răcoritoare ale unui pârâu, un șarpe mâncă planta fermecată. Plin de durere, Ghilgameș plânse o zi întreagă lângă izvor. Până la urmă  înțelese că toate sunt trecătoare, că toate pier…  Nu sunt veșnice și nemuritoare decât faptele bune făcute de oameni în lupta împotriva răului și cântecele despre ele.

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendei lui Ghilgameș

    Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

    2 comentarii:

    1. Îmi place această legendă! După părerea mea, este foarte frumoasă.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Este cea mai veche legendă a lumii, de fapt epopee. Da, și este foarte frumoasă.

        Ștergere

    Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !